Prin noiembrie 2023 pomeneam în scris pe site-ul Informația Brașovului de faptul că după „buba” cu GPL-ul intrat în țară, recepționat în porturile Midia și Galați și făcut „dispărut” după ce a fost încărcat în vagoane, procurorii s-au dus repede să vadă (sau au fost trimiși rapid pentru că scandalul era cât Casa Poporului) care-i treaba. Și în loc de GPL au găsit numai vreo 40.000 de tone de uree. Cu voia voastră o să ne cităm din articolul cu pricina „E acum embargo pe produsele rusești? Este dacă nu ești băiat descurcăreț și nu faci următoarea schemă – se ia ureea produsă în Rusia sau Belarus și se marchează că provine de la o companie din Uzbekistan. Apoi o companie din Dubai, în numele unei companii din Libia, duce ureea în portul Constanța prin intermediul unei nave de transport înmatriculată în Palau, având ca destinatar o companie din România. Totul cu acte falsificate! Mai o șpăguță, mai o nebăgare de seamă, mai o combinație, și hopaaa, treaba merge strună, burțile sunt pline, nici usturoi nu s-a mâncat, nici gurile nu miros. Pace și prietenie cu buzunarele pline.” Dacă suntem un pic atenți la text vedem „Totul cu acte falsificate!”. Compania uzbecă a sărit repede și a spus că nu e ureea produsă de ea. Cităm din nou ( ca să nu fim „citați”) – „Producătorul din Uzbekistan zice că nu e marfa lui, că habar n-are de schemă, nici de compania din Dubai, nici de compania din Libia, nici de presupusul client, o companie din România.”

               Numai că dacă atunci, dragii moșului, spuneam lucrurilor pe nume devoalând o filieră transfrontalieră cu capul la Moscova și tentacule din Sankt Petersburg până la Dubai, Liban, Palau, acum avem pe mânuță și ceva documente. Ce avem noi aici? Răspuns sec cu două puncte: DOCUMENTE!

Documente care ne indică faptul că (și acum să vă țineți bine sau să așezați, ca nu cumva să vă lase genunchii) UREEA respectivă e cam cu dedicație specială. Bine, bine, dedicație, dedicație, dar ce fel de dedicație? Specială! Ca să știe și domn ministru Grindeanu cum se învârte combinația prin Portul Constanța! Și să nu mai iasă pe interval că schimbă el conducerea portului dacă îi dovedește cineva, ceva cu transporturile ucrainene, că s-ar putea să fie un pic invers. Și la fel și domn prim-ministru Ciolacu. Ori o joacă de ne revenim, ori o lasă.

Să explicăm un pic, înainte de intra abrupt în subiect. Și predicat. Ce faci tu dacă ai rădăcini în KGB și singurul tău scop în viață e să faci zile negre vecinilor și pe lângă asta mai ai și acces la resurse nelimitate? Păi în primul rând iei un A4 ( foaie, nu mașină) și un pix, și faci o listă în care evidențiezi două lucruri. Cam ce îți trece prin cap că poți să le faci vecinilor și cam ce vulnerabilități prezintă vecinii. Ce ne-ar face, e lesne de intuit doar uitându-ne peste gard la Ucraina. Și dacă e să ne oprim asupra vulnerabilităților pe care le avem noi, România, cred că prima vulnerabilitate este că suntem a naibii de receptivi la șpagă și combinație. Brusc devenim interesați de orice dacă mirosim că e rost de combinație sau prosteală. Cum vedem covrigul, cum ne apucă dansul. Da, știm, am fost copiii cei mai săraci și obidiți, n-am avut de niciunele. Și cum ajung unii dintre noi așa ușurel și duși de mânuță de partid pe funcțiile care decid (adică acolo unde se dă pe mână pâinea și cuțitul), cum se strică prietenia și începe combinația. De obicei acolo ajung oameni al căror singur scop în viață este să muncească cât mai puțin spre deloc, să dea cu pumnul în masă după bunul plac și să strângă cât mai mult. În general aceștia sunt receptivi la cadouri de valoare și grabnici ascultători de mâna care i-a pus acolo. Și ei se transformă în executanți tupeiști și șpăgari care livrează cui trebuie ca să fie lăsați în pace să bage jvaxu-n Caraiman. Până la umăr, și uneori cu tot cu cap. Și picioare. Ca să fie pus deoparte dacă se întâmplă nasoale. În plus, tot la capitolul vulnerabilități, mai există și o veritabilă piramidă de stat, în care o mână spală pe alta atâta timp cât banul se marchează acolo unde trebuie. Că așa e la noi, totul are un preț. Fi-ne-ar……!

Mergând pe principiul acesta, băieții din fostul KGB care se ocupă de noi, știind că metehnele noastre sunt fără număr (și fără serie), și că ne-am născut combinatori, fomiști, șpăgari și lacomi, au gândit-o cam așa. Cam ca la șah, dacă ne întrebați pe noi. Ce ar fi dacă producem noi niște uree de slabă calitate și ieftină foc, o plimbăm ca să i se piardă urma, o vindem în România ca uree bună, și de acolo ajunge la agricultorii care o dau pe câmp ca să iasă recolta bogată, NUMAI CĂ NOI FACEM ÎN AȘA FEL ÎNCÂT SĂ IASĂ RECOLTĂ MICĂ?

Păi dacă agricultorii români umblă cu recolta mică, se întâmplă următorul fenomen. FALIMENT! Pe scurt, într-un an ai recoltă proastă pentru că ai dat cu îngrășământ slab. Nu-i bai, anul următor dai mai mult, poate ai baftă și iese planta din pământ viguroasă. Și tot prost iese. Te mai duci și pe la bancă să iei un credit, și în anul numărul trei dai cu azotat de visezi bobul de grâu cât pumnul, și bobul de fasole cât dovleacul. Și, necaz mare, tot în gaură ești, că ai dat cu îngrășământ prost și de nervi poate îți pleznește și vreo venă la căpuț. Și îți bagi toate alea în ea de agricultură, vinzi terenul, restul execută banca, și te duci să pui marfă în raft la supermarket pe minim pe economie și bonuri de masă sau te apuci să mânărești kilometraje pe la mașini aduse din Germania. Sau poate ai noroc pe OnlyFans și faci o ghiotură de bani cu orificiile din dotare.

Și asta la nivel național se traduce prin ieșirea de pe piața mondială a cerealelor, a legumelor, a fructelor. Adică importuri de mâncare. Adică dezechilibrul balanței comerciale, probleme, foame, circ cu transportatori și agricultori pe la Afumați, ajutoare guvernamentale pentru agricultură, Șoșo prim-ministru și Simion președinte. Restul completați voi că sunteți oameni perspicace.

Interesant? Foarte. Că așa explicăm cum mama naibii, în țara asta unde ar fi trebuit să crească grâu din piatră seacă, o pâine a ajuns să coste cam scump. O gogoașă care conține făină, apă, drojdie, un vârf de sare și e fiartă în ulei costă aproape un euro. Și un covrig cu sare cam la fel. Nebunie!

Dar să nu divagăm. Cine beneficiază de recolte românești slabe? Păi Ucraina și…exact, Rusia. Că nu iese Rareș Bogdan degeaba pe la televiziuni și zice că în România intră 450 de tiruri cu cereale și ies doar 350. Adică 100 sunt înghițite de economia Românească și probabil plătite cash, la negru. Și cum mafioțeala n-are patriotism, pentru că e pe bani și nu pe suflet, pe la anumite nivele foarte înalte, pe unde aerul e rarefiat se aude că niște băieți din Rusia, pe mână cu niște băieți din Ucraina, la umbra și cu ajutorul serviciilor secrete, cu complicitatea unora de-ai noștri puși în poziții cheie pe drumul banului, au pus în aplicare planul de mai sus. Și că treaba merge unsă de o să mâncăm la vară orice, mai puțin din producția noastră internă. Cât despre exporturi de produse agricole, o lăsăm mai moale că nu o să avem ce și unde. Sau cel puțin așa visează Kremlinul care investește resurse în treaba asta.

Să revenim la documente. Primul document este un certificat de analiză a ureei. El ne mai indică faptul că marfa ajunsă în România a fost încărcată în portul Sankt Petersburg cu destinația Constanța. Certificatul are și dată. 10 octombrie 2023.

Al doilea, cu data de 6 octombrie 2023, ne arată că marfa are ca proprietar pe UZKIMYO IMPEKS LLC din Uzbekistan și este destinată companiei Prime Capital Invest SRL din București, România.

Al treilea document înglobează descrierea mărfurilor, normele de siguranță, proprietățile fizico-chimice, măsuri de siguranță și control.

Al patrulea este un print screen  al unui articol care zice că „ Agroyara FZCO, în numele companiei Libaneze, Agro Lebanor Sarl, pe baza unor documente falsificate, a trimis 40.000 de tone de uree, pe care pretinde că le-a achiziționat de la UZKIMIO IMPEKS LLC, către compania Prime Capital Invest SRL din România, în portul Constanța”

Al cincilea document este o postare avertisment din partea UZKIMYO IMPEKS LLC din Uzbekistan care spune că„ Vă informăm că acest contract și documentele la care face referire sunt false. Nu există relații contractuale între UZIMYO IMPEKS LLC și compania Agroyara FZCO din Dubai, și cele 40 de tone de uree nu au fost fabricate în Uzbekistan. Solicităm partenerilor și clienților noștri să nu aibe încredere în escroci care acționează ilegal pe bază de documente falsificate.”

Zilele acestea vom întreba Autoritatea Vamală Română ce documente au primit cu ocazia acestui transport. Bănuim, asta dacă ne vor răspunde, că exact documentele afișate aici.

Concluzii! Încă nu că mai avem de povestit.

Suntem convinși că treaba merge ca unsă. Cel puțin, porturile Constanța, Agigea, Mangalia, Midia și Galați sunt un fel de paradis fiscal. Un paradis fiscal din țara nimănui. Dacă dai banul, treci cu orice. Ce vameși americani, ce vameși români, ce autorități, ce servicii, ce DIICOT, ce DNA, ce HOMELAND. Șvaițer, nene! Dai plicul și ești „pă valoare!” La Constanța, dictează suma. Nu interesul național, nu Bruxelles, nu Washington, nu Bucureștiul. Sau Doamne apără și păzește, LEGEA! Suma bine împărțită ca să ajungă la toată lumea. Să fie toți mulțumiți, să aibă de „dă toate”! Și asta se vede cu ochiul liber! Putem să vorbim noi de „Frăția Siriană”, „Frăția Vameșilor”, de Alexandrion, de Poliția de Frontieră, de serviciile secrete în număr de „fără număr” care documentează mai nimic, de DNA, de DIICOT, de mama și tata procurorilor, de ANAF, de ministerul transporturilor, de ministerul de interne, de cine vreți voi. Concluzia e aceeași! În porturile Constanța, Mangalia, Agigea, Midia sau Galați e o altă țară. O țară a abundenței, a frățietății, a traiului pe vătrai. O țară a combinației, unde cash-ul se plimbă ca la el acasă, umplând burți mereu flămânde de bani ce nu li se cuvin. O țară în țară care are propriile reguli și legi. Că vorba aia, guvernul trece, noi rămânem. Noi și combinațiile noastre. Și mărfurile aici intră cu tirurile, fără să fie deranjate, controlate sau confiscate, dacă în prealabil ai dat ce trebuie acolo unde trebuie. Și OMERTA asta pe bani extrem de serioși este foarte greu de combătut. Pentru că parazitează și corupe tot, inclusiv la vârfurile politicii. Poate să vină și Iohannis, și Ciolacu, și Grindeanu, și Chuck Norris de mână cu Van Damme și Robocop, și Codruța cu mascații. Vin degeaba!

„Frăția Vameșilor” e mai tare și decât SRI, și decât Masoneria, și decât Guvernul României și credem că e mai tare și decât Oculta Mondială!

Zicem să tragem o concluzie cu fabulă! Fabulă mică dar vioaie. Poate se prind și băieții că ne-am prins și noi. Și că acum v-ați prins și voi.

Americanii, care ne-au luat pe buletin, sunt sigur că au învățat să-și facă cruce. Din aia ortodoxă. Mare, că e dracul bătrân! Și și-au suflecat ei mânecile ca să se apuce de treabă cu bucata asta de rai, pe un picior de plai, ruptă din vătrai. Au înființat un Birou HOMELAND exact în România, cu scopul declarat de a rezolva cu „gaura neagră” de la vămi. „Gaură neagră” care a stat atârnată ca piatra de moară la gâtul tuturor guvernelor. Nu suntem noi, românii, în stare ( pe motiv de bani grei) să rezolvăm vu vămile? Nici o problemă, rezolvă Uncle Sam.

Numai că, pe un bilețel scris cu cerneală simpatică găsit pe jos în stația de autobuz, am citit următoarele. Lui Ion Cupă, președintele Autorității Vamale Române, om selectat de (exact) băieții trimiși de Uncle Sam, pentru a pune capăt practicilor din vămile României, i s-a făcut o documentare. Ce însemnă asta în limbajul profesional folosit de servicii? Că au început să-l caute peste tot, doar, doar găsesc ceva compromițător și îl scot de pe traseu. Păi și cine îl documentează? Păi colegii de serviciu. Nu de servicii, deși s-ar putea să fie și câțiva de acolo. O persoană care se ocupă de această documentare ( așa scria pe bilețelul scris cu cerneală simpatică), pentru că are foarte, foarte mult de pierdut dacă Cupă urmează traseul Jack Daniels este chiar șefa de Birou Vamal de Frontieră Constanța. Florentina Ioanei. Personaj descris de colegi ca fiind un mic ( sau mică) dictator/oare, care taie și spânzură prin instituție de foarte mulți ani și care spune oricui vrea să audă de legăturile cu anumite instituții care acoperă și descoperă diverși. Și care orientează tot ce mișcă prin port către o oarecare companie condusă de Ștefan Garolea. Ștefan care joacă pe post de concubin al Florentinei Ioanei, de aproximativ 15 ani. Acesta este administrator al SC Seatrans House Services SRL, comisionar vamal, care deține monopolul în punctul vamal Midia Năvodari. Adică, pe bază de „ ia d-aici”, 70% din totalul lucrărilor de import, export, tranzit, având și un contract în acest sens cu Rompetrol Rafinare, îi aduc omului nostru un profit aferent de 150.000 de euro/an. De asemenea, firma este abonată și la Oil Terminal, unde operează și tranzacționează produse petroliere. Până aici bine, păcat că nu mai vedem ce scrie pe bilețel. Dar scriem din amintiri. Pe lângă presupusele asocieri a celor doi ( Ștefan Garolea și Florentina Ioanei) cu anumiți recidiviști cu scopul de a controla piața neagră a țigărilor de pe traseul Ucraina, Moldova, România, Bulgaria, se pare că mai există un mic motiv care o ține pe Florentina Ioanei lipită pe scaunul șefiei Biroului Vamal.

Faptul că e posibil ca ea să ofere date confidențiale ale anumitor clienți către companii controlate de „Frăția Siriană” și către companii rusești supuse embargoului, companii care vor să dețină monopolul produselor strategice la Marea Neagră. Cum? Uite așa! Și iară așa! Asta-i România mea…..

Mișto povestea? Mișto de tot. Și își mai fac americanii o cruce mare și scuipă-n sân. Pentru că, ce să vezi, doamna respectivă pare absolut imposibil de urnit de acolo. Zici că-i ancorată în instituție și ținută bine de tot acolo.

Fetițe și băieței! Cea mai bună cale de urmat acum pentru noi toți este traseul Jack Daniels. Ajunge cu Alexandrion. Cine are urechi de auzit, să audă! Știu că personajele dedulcite și abonate la diferite frății murmură în barbă că Uncle Sam nu le dă așa cum îți iau ei, și că să trăiască el și cu mă-sa din salariul de bugetar de lux. Nu contează că aici e vorba de a păzi și încasa cinstit pentru o țară întreagă sau de un sistem care nu demarează așa cum trebuie pentru că parazitat și căpușat. Doar de un viitor mai bun pentru toți românii dacă lucrurile ar funcționa NORMAL. Știm că nu le pasă de români, ci doar de propriul buzunar, doar încercăm. Nici cu blesteme n-a funcționat, tot acolo sunt, tu aia fac!

Pentru azi ne oprim aici. Dar mai urmează și alte dezvăluiri nu tocmai plăcute despre cum este penetrată vama noastră. Cu niște informații care sperăm că vă vor pune un pic pe gânduri, și care vor contura o altă viziune despre războiul din Ucraina, despre poziția oficială a României și despre ce se întâmplă de fapt.

Una dintre ele are legătură cu vreo 200 de miliarde de euro în obiecte de patrimoniu. Nu al nostru, dar are legătură cu noi.

A doua are legătură cu sârba în căruță jucată de Autoritatea Vamală, ANAF și Ministerul Finanțelor.

Interesant! Pe curând.

 

#InformațiaBrașovului