Muzeul Național Brukenthal și Expoziția George Mazilu
Muzeul Național Brukenthal, în colaborare cu Sineva, invită publicul la o expoziție de pictură dedicată artistului George Mazilu. Această expoziție marchează întoarcerea maestrului în România, după o absență îndelungată, și se remarcă prin forța sa expresivă, tematica variată și îndemânarea tehnică a artistului.
Un Voyage în Muzeul Național Brukenthal
Expoziția intitulată “Georges Mazilu, Un voyage în Muzeul Național Brukenthal” este considerată a fi una dintre cele mai speciale, datorită legăturii profunde dintre artist și arta europeană clasică. În cadrul Palatului Brukenthal, lucrările lui Mazilu pot fi comparate cu cele ale marilor maeștri, precum Tițian, Memling, Brueghel, Rubens, Lotto sau Bouts.
Estetica și Tematica Lucrărilor
Artistul combină estetica urâtului cu dimensiunea eternă a frumosului, creând chipuri hibride și parțial umanizate care se angajează în acțiuni morale și teatrale. Anatomiile desfigurate, gesturile delicate și limbajul corporal din lucrările sale sunt atât șocante, cât și liniștitoare.
Mazilu îmbină suprarealismul contemporan cu influențele artei renascentiste, rezultând o pictură deosebit executată, în care personaje misterioase sunt surprinse în stări contemplative sau statice. Lucrările sale provoacă și trezesc spectatorul dintr-un “somn dogmatic” al soluțiilor vizuale convenționale.
Imaginația și Coerența Artistică
Cu o imaginație bogată, artistul propune un traseu plastic coerent, caracterizat printr-o remarcabilă precizie sintactică. Elemente inspirate din creațiile renascentiste și din paleta coloristică a maeștrilor flamanzi se regăsesc în această explorare artistică, care ridică imaginea la o formă de imaginație utopică.
Mesajul și Filosofia Artistică
În viziunea lui Mazilu, fiecare artist ar trebui să-și impună o viziune personală, fără a se lăsa influențat de etichete. El susține că un pictor trebuie să fie unic și original, iar acest aspect se reflectă în creațiile sale.
Reflecții asupra Feminității și Tensiunii Artistice
Într-un interviu recent, Mazilu a discutat despre modul în care rafinează portretele de femei, idealizându-le și aducându-le în armonie. El își propune să creeze un portret idealizat, unde antagonismele coexistă, subliniind tensiunea dintre frumusețe și alte aspecte. Personajele sale, cum ar fi Suzana și bătrânii, ilustrează această dualitate, generând o tensiune care este armonizată prin unitatea de lumină, tonalitate și culoare.
Explorarea universului artistic al lui George Mazilu
Constantin Noica a reflectat profund asupra unui vers din opera lui Eminescu, evocând imaginea unei „spaimă împietrite” sau a unui „vis încremenit”. Această viziune se regăsește cu ușurință în lucrările artistului George Mazilu, unde personajele sale emană o nemișcare hieratică, asemănându-se cu cadre surprinse într-un vis atemporal. În aceste picturi, timpul pare să fie absent dintr-o lume post-apocaliptică, iar amintirile personajelor sau privitorului conturează o realitate distorsionată, suspendată într-un netimp lipsit de denumire.
Lucrările lui Mazilu funcționează ca punți care unesc preocupările formale cu cerințele unei fantezii intense, capabile să filtreze și să conteste realitatea. Artistul creează o alegorie contemporană, îmbinând conștiința de sine modernă cu faptele retrospective. Imaginile sale, uneori satirice și hibride, ce explorează interacțiunile complexe dintre om și animal, pot provoca atât o stare de neliniște, cât și de fascinație. Mazilu reușește să ofere o perspectivă unică asupra comediei umane, aducând în lumină latura sa mai sumbră.
Cu o viziune necompromisă, el leagă înțelepciunea trecutului de neliniștile prezentului, creând metafore picturale adânci care reflectă precaritatea existenței într-o lume efemeră și imprevizibilă.
Biografia artistului
George (Gheorghe) Mazilu s-a născut în România în anul 1951 și a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1974. În 1982, artistul s-a stabilit în Franța, iar în prezent locuiește și lucrează în Spania. Primele lecții de desen le-a primit la Drobeta-Turnu-Severin, sub îndrumarea maestrului Vasile Mihaescu. Ulterior, a studiat la Școala de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, iar în 1974 a finalizat studiile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”.
În 1981, Mazilu a expus lucrări abstracte la Galeria Simeza, iar fondurile obținute au fost esențiale pentru solicitarea pașaportului și emigrarea în Franța, unde a devenit rezident permanent. Primele sale perioade în Franța au fost dedicate fotografiei, iar ulterior s-a concentrat pe desenul și pictura figurativă, elemente ce au contribuit la dezvoltarea sa artistică.
Recunoaștere internațională
Astăzi, Mazilu este un artist bine cunoscut în Franța, Spania și Statele Unite, deși în România, unde a trăit primii 30 de ani din viață, recunoașterea sa a fost mai redusă. Totuși, în ultimii ani, lucrările sale au început să fie din ce în ce mai prezente pe piața de artă din România, mai ales în cadrul licitațiilor de profil. Lucrările sale sunt expuse în principal în Franța, SUA, Canada și Olanda, fiind incluse în colecții muzeale și private. Printre instituțiile care dețin lucrări de-ale sale se numără muzeele Young și Legion of Honor din San Francisco, NM Arts in Public Places din Santa Fe, Tucson Museum of Art din Arizona, precum și Colecția Tyler de la Universitatea din Tasmania, Noua Zeelandă.