Mi-am pierdut timpul duminică seara, urmărind un „ derby”. Rapid – FCSB. M-am uitat pentru Rapid. Pentru că RAPID.
Bine că a bătut Rapidulețul, chiar și așa cu golul ăla chinuit, vai de capul lor, și vai de capul nostru.
( Citește și – TAMTAM cu varză murată – )
Că ce am văzut la televizor numai fotbal n-a fost. A fost un scremut, între două echipe de nimeni. Penibil și jenant. Ce pretenții europene avem noi când cea mai interesantă fază a meciului a fost când se băteau jucătorii prin minutul 85.
Trebuia să-mi fi dat seama că e urmează o comedie tristă cu numele de „ derby”, uitându-mă la reclamele care pâlpâie pe marginea terenului. Numai case de pariuri și cafenele. Nimic cu impact măcar național. O Coca-Cola, un Pepsi. Nimic. Exact la nivelul prestației celor două echipe. Un nimic de te dureau ochii în cap.
Au ieșit fericiți de pe teren cei de la Rapid la finalul meciului. Au dat un gol norocos și au tras de timp cu succes. Supărați au ieșit cei de la FCSB, mai mult că îi ia Gigi la „ împins vagoane„ prin vestiar.
Am văzut meciuri mai reușite de fotbal în Divizia B când eram copil. Chiar și pe maidan am văzut ceva mai frumos decât am văzut aseară.
( Citește și – Cât mai ignoră Săsălăul scandalul cu șprițul lui Cîțu – )
Dezamăgiți au fost și oamenii de fotbal prezenți aseară pe stadion. Pancu, Ilie Dumitrescu, Generalul Puiu Iordănescu, Olăroiu.
Eu Rapidului îi pot ierta orice, cu condiția să văd jucătorii că își dau sufletul pe teren, nu că se trântesc pe jos când adversarul intră la minge. Nu ăsta e spiritul combativ din fotbal. Că de aia nu mă uit la meciurile interne. Că îmi e jenă.
Vai de capul lor și al nostru.
Dan VÂJU
#InformatiaBrasovului
informatiabrasovului.ro
https://bit.ly/3keHl2P