Bravo Benga. Deși nu sunt sută la sută de acord cu tine, îmi place viziunea pe care o ai în legătură cu viața politică în general și relația ta cu USRPLUS în mod special. Cred că ai înțeles miza jocului, și ca atare apreciez felul ONEST în care înțelegi să faci politică.
Ce nu aș fi făcut eu în acest jos cu „ mă fac frate cu AUR până semnez moțiunea” și „ vrem gâtul lui Cîțu”? Aș fi ieșit de la guvernare și m-aș fi dus în opoziție, FĂRĂ să am măcar intenția de a colabora cu PSD și AUR.
Dar asta e altă poveste.
Mai jos aveți postarea integrală a deputatului USRPLUS de Brașov, Tudor Benga. ( Link – Postare Facebook Tudor Benga )
De citit cu răbdare.
„ Am promis ieri că revin cu ceva mai multe comentarii despre balamucul politic pornit de nicăieri săptămâna asta așa că voi încerca să sintetizez aici perspectiva mea pe situație. Și înainte de orice cred că e important să știți de unde vin cu analiza. Nu cred că mă bănuiește nimeni că aș fi vreun barnist. Conflictul meu cu leadership-ul curent al USR-ului e vechi iar diferențele noastre de viziune persistă până azi. De asemenea nu cred că mă suspectează cineva că aș fi ciolosist. Noi, fosta opoziție din USR, am fost constant demonizați de ambii poli de putere din USRPLUS, iar lucrul ăsta a lăsat urme. Cât despre a treia cale sau asa numitul grup de la Brașov, cea de-a treia tabăra din competiția internă curentă, tot ce pot spune momentan este că nici NU fac parte din ea și nici nu am vreun strop de încredere în candidatul ei la președinția partidului. Și spun asta ca om care după cinci ani de politică are multe cicatrici pe spinare, de la cuțite încasate atât național cât și local. Precizez de asemenea că nu candidez la absolut nici o funcție internă la Congresul USRPLUS, voi părăsi conducerea națională a partidului în octombrie, prin urmare am zero presiune electorală internă pentru a favoriza vreo agendă sau alta.
Și vă spun lucrurile astea fiindcă e relevant pentru a înțelege de ce a reacționat USRPLUS atât de ferm la mișcările premierului Florin Cîțu. Și de ce în ciuda numeroaselor noastre fisuri interne e foarte puțin probabil că vom reacționa diferit și în continuare. Și fiindcă am senzația și că strategii competitorilor noștri politici au calculat complet greșit modul în care noi ca organizatie vom răspunde iar această greșeală de calcul riscă să ne arunce și mai adânc în criză în continuare. Deci spun ceea ce spun mai jos într-un exercițiu așa, ca de comunicare în timpul Războiului Rece, unde orice greșeală de evaluare a intențiilor adversarului putea oricând să aducă lumea în buza conflictului nuclear.
Ceea ce mulți nu înțeleg este că, voit sau ne-voit, agresivitatea extremă a premierului Cîțu ne-a pus pur și simplu la zid miercuri în seară într-un mod care efectiv a lăsat zero spațiu pentru altă reacție decât una maximala. Noi eram oricum deja cu multiple securi deasupra capului și în particular cu cele două vulnerabilități existențiale pe care trebuie să le adresăm în fața electoratului nostru. Pe de o parte realitatea faptului că aproape nici una dintre reformele majore promise de noi, USRPLUS, nu s-a materializat în aceste 9 luni de coaliție. Pe de cealaltă parte vocile tot mai numeroase din public care ne acuză că am devenit la fel ca ceilalți și ne agățam de ciolan. Cuplat cu experiența traumatizanta a toamnei 2019, când electoratul ne-a taxat scump pentru neintrarea la guvernare, noi practic am fost înghesuiți într-un colț din care efectiv nu aveam altă ieșire. Să nu fi reacționat la agresiunea premierului însemna că ne agățam de ciolan și de-aia cedam din nou. Să acceptăm PNDL 3 era împotriva uneia dintre promisiunile noastre de bază, adică fără hoție și cu maximă grijă față de banul public. Să fi părăsit pur și simplu ministerele prin demisii ar fi însemnat că USRPLUS fuge din nou de guvernare, plus ca tactic i-ar fi dat premierului fix cele 45 de zile de control total pe care și le dorea ca să tranșeze bătălia lui internă din PNL.
Pe scurt spus, voit sau ne-voit, Florin Cîțu ne-a forțat mâna mult dincolo de orice idee de rezonabil politic, bașca de colaborare onestă într-o coaliție. Când cineva scoate toporul la tine nu există altă variantă decât să strângi rândurile și să răspunzi pe măsură. Ceea ce ne duce la pasul următor, moțiunea. În ciuda tuturor punctajelor de partide și a tuturor lacrimilor de crocodil pe care le varsă acum penelistii pe toate gardurile, nu există altă metodă de a da jos un prim-ministru abuziv decât moțiunea de cenzură. Basmul cu obligația de a veni în Parlament este fix asta, doar un basm. Fiindcă venirea aia nu e obligatorie decât după 45 de zile iar Cîțu scosese toporul la noi fiindcă el are o problemă mare internă de rezolvat acum, pe 25 septembrie, la Congresul PNL, nu pe 15 octombrie când toată killareala de la el din partid va fi fost istorie.
Iar din momentul în care a devenit limpede că moțiunea de cenzură e singura soluție reală, întrebarea următoare a devenit inevitabilă: care drac este mai negru, AUR sau PSD? Pe tema asta putem comenta mult și bine, iar eu n-am să încerc să vă conving pe aceia dintre voi scandalizați de semnăturile USRPLUS așternute pe o moțiune alături de cele ale AUR, că negru-i alb și albu-i negru. Eu însumi am scris aici, negru pe alb (sic), acum nici o săptămână, că PSD împreună cu AUR pot fi un enorm pericol pentru România în 2024. Da, știu că nu-i taman cușer că USRPLUS depune moțiune împreună cu AUR, însă altă opțiune reală noi nu aveam. Că singuri nu avem numărul necesar de parlamentari, iar PSD-ul, și presupunând că ar fi un drac mai mic, chestie oricum discutabilă, se dovedește că nu e până azi convins că vrea să depună moțiune, nici măcar pe a lor, darmite pe a noastră.
Așa că revenind de unde am plecat, realitatea neplăcută dar seacă, e că din momentul în care Florin Cîțu ne-a sărit la jugulara, nouă, USRPLUS, nu prea ne-a mai rămas vreo altă opțiune reală decât cea pe care am urmat-o. Știm foarte bine că nici noi nici țara nu suntem în vreun loc plăcut. Dar realitatea simplă e pe de o parte că nu noi am provocat această criză iar pe de alta că dacă am fi tăcut și acceptat acest nou abuz al premierului i-am fi trădat fix pe oamenii care ne-au ales și ne-au trimis în Parlament și în Guvern să îi reprezentăm.
Privind înainte către ce va urma necunoscutele sunt multe. Așa cum am spus și aici vineri seară, așa cum le-am spus și colegilor mei în ședințele de BN de miercuri și joi seară, eu am mari dubii despre intențiile PSD-ului pe mai departe. Ce e cert este că dintr-o dată PSD-ul are din nou cărți de jucat, ceea ce e poate cea mai nenorocita consecință a apucăturilor de barbugiu politic ale lui Florin Cîțu. Fie că va vota moțiunea sau va alege să o întârzie, fie că va susține tacit guvernul Cîțu sau va prelungi pe cât posibil criza politică, PSD are din nou o minge la picior iar asta în primul rând din cauza nesăbuintei premierului Cîțu.
În ce ne privește pe noi, USRPLUS, eu nu văd cum am mai putea reveni la guvernare dacă premierul rămâne Florin Cîțu. Pe Dan Barna în particular presiunea va crește în perioada următoare să găsească o soluție înspre revenirea la guvernare fiindcă baza lui internă de putere, mai mult decât oricare alta din USRPLUS, va trage în acea directie. Dar nici presiunea asta nu va dura la infinit ci doar până în propriul nostru congres din 2-3 octombrie. Însă cu Klaus Iohannis aparent chitit să-l sprijine pe Cîțu până în pânzele albe lucrurile se complica semnificativ. Tragedia de fapt e următoarea: sistemul politic românesc e în așa fel construit încât presiunea internă din partide contează în momente critice mult mai mult decât presiunea externă a publicului. De aici adesea și piruetele ridicole pe care le fac politicienii încercând să păcălească electoratul că-i apară interesele când de fapt deciziile sunt motivate de negocierile interne de partid. Despre cum se poate rezolva această vulnerabilitate structurală a politicii românești voi mai povesti în săptămânile următoare fiindcă totul pleacă de la piramidele ierarhice și negustoreala votului prin delegați.
Până acolo însă ce este cert e că Florin Cîțu, sub presiunea imensa a găștii lui din partid, a aruncat în aer guvernarea. Nu era o guvernare strălucită, reformele reale lipseau, dar aparențele erau păstrate. Acum aparențele fiind dinamitate, rămâne să vedem cum se va recompune guvernarea. Fiindcă dacă PNL vrea să continue tot mimând reformele atunci cel mai probabil va trebui sa caute sprijinul tacit sau explicit al PSD. Nu-mi fac iluzii despre preferința lor indiferent de rezultatul alegerilor lor interne. Cred însă cu tărie, cum am spus-o și ieri, ca dacă președintele Iohannis insistă sa îl țină pe Cîțu în brațe, atunci decontul va veni în 2024 așa cum a venit și în 2016.
Iar cât privește lehamitea perfect legitima a publicului eu tot ceea ce pot spune pozitiv în clipa asta sunt următoarele: eu sper ca după aceste nouă luni de joc de glezne în așteptarea congreselor, oamenii sa fi priceput ce dinamică toxică zace în interiorul partidelor. Și că dacă nu facem ceva pentru a schimba acea dinamica vom fi veșnic captivi ca țară unor trozneli interne de partide. Știu că e o concluzie destul de amara și probabil dă prea puțină perspectivă optimistă în clipa asta, însă asta-i un drum pe care l-au urmat și alții înaintea noastră. Și au ajuns totuși la un liman după ce-au învățat ce e de învățat de aici”.
Dan VÂJU
#InformatiaBrasovului
informatiabrasovului.ro