Ce-ai făcut mutule, ți s-a dezlegat limba? Ție ți se dezleagă limba doar când se întâmplă tragedii? Cum adică „Statul român a eșuat în misiunea de a-și proteja cetățenii” ?

Păi nu ești tu la butoane, ești cumva în opoziție ? Sau te-ai trezit brusc din somn și n-ai știut cum să o dai, să pice bine.

Cel mai periculos lucru posibil pentru sistemul nostru de sănătate este presiunea exercitată de pacienți. Pentru că numai cine nu a vrut, nu a participat la ciordeala concertată asupra lui. Așa a ajuns un sistem subdimensionat și subfinanțat. Că oricum pe politicieni îi doare fix în cwr pentru că ei au bani să se caute de sănătate pe afară. Sau pe la privat. „Sărăkiile” să meargă la stat, și să aștepte liniștiți moartea pe patul de spital.

Mă mir că nu a ieșit să spună că se duce să aprindă și o lumânare la prima biserică pentru bieții oameni uciși doar din vina de a fi bolnavi.

Și tragedie după tragedie, România merge în pași de dans morbid spre progres și dezvoltare. Cu Mutul Suprem la cârmă, secondat de miniștri deranjați vizibil de toate situațiile care se interpun între ei și banul de la buget. Pentru că pentru moment nu mai sunt concentrați la jocul politic și la ciordeală, acum a venit din nou focul și le-a tras preșul de sub picioare.

Și lui Mutu îi pare rău! „Statul a eșuat”. În țara asta statul eșuează zilnic, de mai multe ori. De obicei privim cu îngăduință și ne lamentăm, zicând că asta e România, și că „ așa a dat/vrut Dumnezeu”. Dăm din umeri și fluierăm a pagubă. Uneori vărsăm și o lacrimă. Pentru că e nedrept. Pentru că e grea haina de român. Uneori ieșim în stradă ca să ne strigăm durerea, neputința și frustrarea. Că de mers la vot și de tras politicieni la răspundere nu ne prea ocupăm. Ne gândim că oricum fură. Toți fură! Și singura soluție e să ne protejăm individual. Pentru că soluții de grup nu există. Suntem prea imaturi ca să ne organizăm și să le dăm ce merită, pentru că trăim în epoca haosului generalizat de parcă am fi subiecții unui studiu sociologic.

Suntem digerați zilnic, puțin câte puțin de măruntaiele unui sistem care ne privește cinic. Pentru că e inflexibil ca fatalitatea, imperativ ca destinul și exigent ca necesitatea. Adică singura noastră scăpare în țara asta este credința în mila lui Dumnezeu. Care se pare că a plecat la muncă în Italia sau Spania și ne-a lăsat la mila vecinilor, ca să ne dea din când în când un colț de pâine și un pahar cu lapte, și care ne mai sună din când în când pe videocall.

Dumnezeu să-i ierte pe cei morți la Constanța! Și pe noi că n-am fost în stare să facem mai mult!

 

Dan VÂJU

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro