Mă tot chinuie de câteva zile o situație pe care am întâlnit-o stâd la coadă la Casa de Pensii. Practic, mă bântuie. Long story short, la coadă, exact în spatele meu era un domn în vârstă care m-a rugat, dacă pot, să-i completez niște documente pentru a întocmi un dosar pentru a solicita ajutor de înmormântare. Îi murise fiul, conform spuselor lui. Având timp berechet, pentru că, din cauza restricțiilor, coada se formează afară, în aer liber, în curtea din spate a instituției, unde există și un fel de masă unde poți completa documente, și mai primești și bon de ordine, am început să-i întocmesc documentația aferentă cereri. Ajunsesem la un pasaj dintr-un formular unde trebuia să completez locul de muncă, dat fiind faptul că fiul decedat de curând avea 42 de ani. Domnul respectiv mi-a spus că nu lucra la momentul decesului, dar că la ultimul loc de muncă fusese directorul unei filiale bancare în București. Dar a demisionat, din cauza surmenajului și s-a întors la Brașov. „ Să se întâlnească cu soarta nemiloasă” am completat eu în gând. Fiind după mine la coadă, practic, eu având treabă la un ghișeu, el, intrat după mine, încerca să depună documentele la alt ghișeu, chiar cel de lângă mine. Și am ascultat conversația, fiind oarecum interesat de soarta noului meu amic. Spre surprinderea mea și a lui, deși cel decedat contribuise cu sumele aferente salariului din trecut la Casa de Pensii, dat fiind faptul că nu figura ca asigurat la momentul decesului, Statul Român nu deconta serviciul funerar.

Practic, chiar dacă ai cotizat de-a lungul vieții, din momentul în care nu mai ai serviciu, temporar, pentru Casa de Pensii nu exiști. Și mă opresc aici cu povestea.

Extrapolând, tot așa, dacă te afli între două joburi și ajungi pe la spital cu o problemă care nu este de competența Unităților de Primiri Urgențe, Statul Român consideră că ești neasigurat, deși tu ai cotizat la CAS în trecut. Cum ar veni, serviciile medicale gratuite care nu sunt considerate urgențe medicale sunt doar pentru cei asigurați, adică au loc de muncă cu forme legale la momentul solicitării serviciilor. Și asta în ciuda faptului că cel aflat în nevoie, a cotizat la un moment dat pentru servicii de care nu a beneficiat.

Totuși, unde sunt banii noștri când avem nevoie de ei, pentru că de aia 43% din salariul nostru este indisponibilizat de către angajator și virat conform legilor în vigoare către anumite instituții de stat sub forma impozitului pe salariu? Păi nu sunt.

Sumele plătite la Casa de Pensii asigură pensiile aflate acum în plată. Statul Român a scornit o idee, a solidarității între generații, care stă la baza sistemului de pensii. În baza acestei idei, noi plătim acum pensiile celor care se află la pensie. Care, la rândul lor, au plătit când erau activi, celor care se aflau atunci în pensie.

Pe același criteriu funcționează și Casa de Asigurări de Sănătate ( CAS-ul ). Ai, n-ai nevoie, tu plătești lunar. La fel și la șomaj. Cum ar veni, solidaritatea asta e bună pentru cel care încasează, pentru că cel care plătește lunar, din munca sa, e posibil să nu beneficieze niciodată. Adică, Statul Român e cam țepar. Și cam nesătul.

Pentru că dacă ieși din sistem ( adică mori ) înainte să ajungi să încasezi pensie, sumele cotizate în timpul vieții în acest scop, și care oricum sunt cheltuite în baza solidarității între generații, atunci, pe moment, sunt șterse cu buretele. Și Statul Român se bucură că a mai scăpat de un „ pasiv”, care a cotizat, dar n-a beneficiat. La fel dacă cotizezi la CAS vreo 20 de ani, și ai nevoie, să zicem, de CT ( analiză ), foarte urgent, staul îți arată un deget, cel din mijloc, și fie te orientează spre o listă de așteptare de câteva luni, fie te orientează către efectuarea analizei cu plata din banii tăi. La fel și la șomaj, poate ai cheltuit o viață întreagă, și n-ai beneficiat de nici un leuț. Ai ieșit la pensie, statul consideră că ești asistat social.

Și la urmă am lăsat-o pe ce mai bună, ca să punem coroana regelui, sau bomboana pe colivă. Are cineva idee, conform Statului Român, câți ani ai calculați în medie voie să „ mănânci” pensie? Vă spun eu. Zece ani! Practic, în urma unei formule incomprehensibile, ținute la secret și aflată în dinamică de la subiect la subiect, sumele cotizate la Casa de Pensii sunt indexate oarecum cu indicele inflației, și împărțite la 120 de pensii lunare. Zece ani, atât ai voie să trăiești și să „ mănânci” pensie conform Statului Român. Te-ai dus la ceruri mai repede, ți se urează un călduros „ să-ți fie țărâna ușoară”, am mai scăpat e unul. Ai zile să trăiești mai mult de zece ani după ieșirea la pensie, deja faci în ciudă autorităților.

Stat social? Un stat care dă țeapă cetățenilor numai stat social nu e.

 

Dan VÂJU

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro