Am prostul obicei să citesc comentariile la postările „ tari” ce au legătură cu administrarea Brașovului. Pentru că sunt extrem de nemulțumit de prestația actualei administrații. Cum am fost nemulțumit și de fosta administrație.

Trăiesc cu senzația că odată ajunși pe funcții, ceva sau cineva din interiorul acelei clădiri numite Primăria Brașov îi trece pe aleșii noștri printr-un scurt „ training” de specialitate care îi face pe aceștia să întoarcă frumos spatele p*limii și să se ocupe de alte probleme, de multe ori cu tentă personală. Se pare că că trainingul este despre „ viața e scurtă” și „ ia de te  aranjează”. Chestiunea aia mult vehiculată de „ management administrativ” sau administrație publică în folosul comunității devine brusc vorbă în vânt și se devalorizează instantaneu.

Și asta se traduce într-o devalorizare rapidă a scopului inițial, al promisiunilor din campanie, al bunului simț, al…..

Sâmbătă, Subprefectul Lucian Pătrașcu ( mă scuzați că tot scriu despre el, dar în afară de el și de încă vreo două, trei voci, dintre politicieni nu mai zice nimeni mai nimic despre administrația de viitoare tristă amintire ), a postat pe facebook un text bun, dur, prin care îl condamna pe Coliban de lipsă de rușine și aport exagerat de tupeu. Tupeu = curaj + nesimțire ( DEX – TUPÉU, (rar) tupeuri, s.n. Îndrăzneală, cutezanţă care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinenţă).

La postarea respectivă comentează actualul City Manager al Brașovului, Adriana Miron, personaj cu o condamnare penală la activ ( a se vedea sloganul USR „ Fără penali în funcții publice”). În comentariu aceasta intră în niște detalii tehnice în ceea ce privește PUZ-ul ( comentariul îl aveți la finalul textului ), care depășesc cu mult capacitatea de înțelegere a cetățeanului neavizat. Dar nu despre asta este vorba, ci despre ultima frază din comentariu.

„   Nu cred că trebuie să se stea „să se înțeleagă privatii între ei”, ci trebuie sa voteze consiliul ce se dorește într-o zona sau alta.

Conform City Managerului de la Brașov, Consiliul Local, administrația brașoveană, primăria „ nu cred că trebuie să stea „ să se înțeleagă privații între ei”.

Adică cum? Adică conform propriei și intimei ei credințe, instituțiile statului pot și trebuie să intervină într-o negociere comercială, fapt ce ar duce pe de-o parte la câștigul uneia dintre părți și pierderea  de partea celeilalte părți. Părtinitor și coercitiv! Adică, cu alte cuvinte, se pare că un pic de abuz în serviciu nu dăunează grav statului de drept. Clar, în viziunea dânsei, primăria nu „ trebuie să stea”, ea trebuie să acționeze, să intervină, și să păgubească una dintre părți, cadorisind-o pe cealaltă, și să-și ia tainul promis de cel cadorist.

Miștoooo! Oare Dana Budeanu ce ar zice despre asta?

Tot conform Adrianei Miron, Consiliul Local „ …trebuie să voteze (…) ce se dorește într-o zonă sau alta”. Perfect! Cine să dorească? Că aici îmi dă cu virgulă? Impersonalul „ ce se dorește” îmi dă fiori pe spinare. Pentru că în viziunea mea de muritor de rând, neobișnuit cu sferele înalte ale politicii și administrației, acest „ se dorește” coboară abstract „ Scara lui Iacob”, scara virtuților care duce către Dumnezeu.

Concret, această construcție lingvistică, care alătură „ să se stea” și „ ce se dorește” mie personal, no offense, îmi indică faptul că vârful administrației brașovene cam stă „ la ordin”. Și nu la ordinul cetățenilor, așa cum ar trebui, ci la ordinul unor entități abstracte și obscure.

Trag nădejdea că mă înșel, și că totul e roz bonbon și asta e doar o luptă politică, dar, ( că aici există un mare „ dar” făcut cadou de Adriana Miron), această abordare scriptică a situației în discuție mie îmi arată faptul că lucrurile stau așa cum intuiesc eu. Adică, folosind impersonalul „ să se stea” și „ ce se dorește”, scoate subiectul enunțător din cadrul situației descrise, făcându-l doar spectator-chibiț, și îmi indică faptul că voința vine din alt cadru, din alte sfere.

Ar fi putut foarte simplu și corect să folosească următorul enunț „  Nu cred ca trebuie SĂ STĂM „ să se înțeleagă privații între ei”, ci trebuie să voteze consiliul ce dorește într-o zonă sau alta”.

Și la final, nu înțeleg din ce ne*marxism, c*munism, sau altă nenorocire vine asta pumnul în gură introdus privaților. E dreptul lor conform legislației din România. De unde te trezești tu, Adriana Miron, să le ți socotelile? Pe bune?

Te doare capul cu us*riștii ăștia!

 

Dan VÂJU

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro

Foto – Facebook

 

„ Adriana Miron

Lucian Patrascu, stii ca nu este asa. Actualul PUZ nu permite asta intrucat neschimband reglementarea din PUZ ii permiteti celui care si-a impus o functiune G1 care nu mai are nicio legatura cu trendul de dezvoltare a zonei sa mentina o limita de protectie pe o raza de 200 m imprejur afectand toate proprietatile limitrofe, inclusiv terenul care era destinat infrastructurii educationale. Iar dezvoltatorul a venit cu ideea unui campus educational integrat, pe o suprafata de aproape 30.000 mp (ce permitea scoala, teren sport, sala de sport) nu numai cu o cresa/gradinita. Dar nevotand PUZ-ul din motive ce nu au legatura cu responsabilitatea autoritatii locale, nici campusul nu este posibil. Si ceea ce trebuie cu siguranta sa fie clar este ca, in orice situatie in care se reglementeaza urbanistic prin PUG sau PUZ, e de responsabitatea si obligatia autoritatii sa decida cum vrea sa arate si sa se dezvolte o zona si nu la latitudinea de intelegere intre ei a unor privati. Pentru ca niciodata privatii nu vor fi bucurosi sa li se ia terenuri pt parcuri, scoli, gradinite, crese daca consiliul local nu voteaza documente de urbanism cu astfel de functiuni. Nu cred ca trebuie sa se stea „sa se inteleaga privatii intre ei”, ci trebuie sa voteze consiliul ce se doreste intr-o zona sau alta”