Ne urcăm exact în capul băiatului ăsta de a luat medalii la înot

Pentru că dacă stăm strâmb și observăm drept, acesta este nivelul nostru social. De lipitori care așteaptă orice oportunitate de a băga capul la poză.

Nu contează că până mai ieri, Popovici era un ilustru necunoscut cu program de spartan. Trezit la patru și jumătate dimineața, mâncat „ la gram”, antrenament la secundă. la doar 17 ani. Și asta doar cu sprijinul familiei și a câtorva sponsori.

Nu contează în România că te naști „ talent”. Pentru că dacă nu stau bine stelele pe cer și ai tăi cu banii, într-o zi te vei pensiona prematur, și pe talonul de pensie va scrie „ speranță”.

În România ca să faci performanță trebuie să fi obsedat de ceea ce faci. Obsesia trece și peste trezitul la patru și jumătate dimineața, și peste mâncatul „ la gram”, și peste antrenamentul la secundă. Obsesia este un blestem care îți pedepsește mintea și corpul, și te azvârle, în cazul acesta, într-un bazin de înot în care dai valoarea măsurii tale și pui pe „ pause” și „ mute” pentru câteva secunde o lume întreagă.

S-a tot vorbit, și moamăăăă ce ne mai place să ne văităm pe tema asta, că băiatul ăsta a făcut performanță la nivel mondial deși tot ce poate oferi țara asta e o băltoacă pe post de piscină de antrenament, și o pâine unsă cu marmeladă pe post de nutriție sportivă.

Cu alte cuvinte, Popovici a câștigat înotând contra sistemului care-l voia….mă rog, nu cred că-l voia deloc.

Că în momente de maxim egregor extatic ies politicienii pe interval ca să bage capul la poză și să se lipească de succesul sportivului, nu este o noutate. Pentru că așa sunt ei construiți. Să bage capul la poză și să se frece pe burtă cu succesul altuia.

Că s-a grăbit Iohannis și Ciolacu să-l felicite că e român și că a apărut de niciunde, neanunțat, și a fugit cu medaliile de aur de la Budapesta, nici asta nu e o noutate.

Că ne grăbim noi, ăștia care dăm cu degetele în tastatură sau în ecranul telefonului să ne cocoțăm pe succesul lui Popovici, nici asta nu e o noutate. Băiatul ăla a luat aurul, noi luăm like-uri. Win-win pe munca lui.

Ăștia suntem! Infantili și ipocriți. Și lipsiți de bun simț. Profitori!

Cât despre Popovici, bravo lui. A ajuns acolo unde și-a dorit. Nu i-a băgat nimeni în traistă. Sunt doar el, cronometrul și bazinul pe partea vizibilă. Pe partea invizibilă sunt bugete, antrenori, nutriționiști și o muncă gigantică pentru un copil de șaptesprezece ani.

Scuză-ne că ne urcăm în capul tău și te tragem cu noi în poză dar ăștia suntem.

Infantili și ipocriți! Și lipsiți de bun simț. Profitori! Și toată viața ne-am dorit să fim campioni. Dar nu ne-a ieșit. Ți-a ieșit ție și trebuie să ne dai și nouă.

A fi român e simplu. Ai mimetismul caracteristic neamului și doar îl pui să funcționeze. A conștientiza că ești român este altceva. Este o problemă mare de asumare.

Și noi nu ne asumăm, doar imităm.

Campioni suntem!

 

Dan VÂJU

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro

Foto – tvr.ro