Pe Mihaela Scânteie o cunosc din stradă. De când ieșeam duminică de duminică în toamna lui 2013 contra monstruozității care se contura în „ Proiectul Roșia Montana”.

Mihaela nu se temea de jandarmi. Bănuiesc că nu se teme nici acum. Așa cum o știu eu, avea cuvintele la ea și mai avea și curaj.

Mie îmi plac oamenii care înțeleg misiunea lor în viață și se implică social.

În schimb am o problemă gravă în situațiile în care personaje care au venit în politică cu duhul blândeții și ochișorii umezi, au pus mâna pe funcții în urma alegerilor, după care s-au șters și se șterg la fund cu tot ce înseamnă partid, oameni care i-au ajutat gratuit, idei primordiale care au mesmerizat electoratul, bunul simț, buna creștere etc.

Am o problemă gravă cu cei care merg pe latura negativă a problemei, transformând toate virtuțile propovăduite în campania electorală în vicii ambulante.

Pentru că, profund, ființa umană pentru a progresa și pentru a se împlini, parcurge un traseu, hai să-i spunem inițiatic, pe parcursul căruia, conștient fiind, robotește la schimbarea viciilor în virtuți.

Long story short, Mihaela a pus umărul cu dăruire la dezvoltarea ideii de USRPLUS, și în timp ce își consuma timpul și nervii pentru partidul ce promitea să facă o altfel de politică, a lucrat și la un proiect de bugetare participativă cu temă ”City Trees”. Adică ce vedem noi ca mare proiect USR-ist de luptă împotriva poluării. Numai că, proiectul respectiv a fost pus la sertăraș și descoperit în anul de grație 2022, moment în care a fost pus pe tapetul agendei publice. Adică, cum ar veni, proștii au muncit, barosanii fac „ aia” mare. Pe spatele proștilor.

Adică ca pe la noi!

Că pe Coliban&Co. îi doare fix în bolovanul de la curling, aia știam. Că sunt în stare să calce nu „ peste cadavre” și direct pe „ cadavre”, am aflat și asta. Că nu sunt în stare să se concentreze ca să facă ceva pozitiv pentru orașul ăsta, se vede de la o poștă.

Cât despre politica locală promovată de USR, jur, n-am văzut niciodată ceva mai prost gândit, mai rău, mai ciudat.

Mie îmi e clar că scopul grupării Coliban&Co. este altul decât bunăstarea brașovenilor. Scopul e clar altul decât administrarea orașului în limitele așteptărilor, ale normalității.

Ne-am dus pe fenta USR-istă de nu avem aer.

Dar să știi, dragă Miha, că proiectul tău e fain și merită implementat!

Mai jos aveți postarea Mihaelei Scânteie

„ De la terasa unde ascultam muzică proastă îngemănată cu dangăte de clopote, care mă chemau să las cafeaua amară, apa minerală și mai ales muzica proastă și să intru în Schit, am rămas cu o bucată de gând, insuficient fermentată.

Cu toții suferim uneori de prea puțin suflet, iar alteori de prea mult suflet – parafrază din Blaga, că-mi era în minte, concomitent cu alte gânduri, ălea alte, deloc poetice. Și deși cred cu ardoare că există echilibru și că mereu găsește o cale să ființeze, universul pare a mă contrazice zilnic. Mai ales dacă îmi mestec mintea online și dau de postări ca cea de mai jos.

Deși definitoriu personalității mele e o cantitate mare de tărie pe gingășie, azi era să las deoparte gingășia și să dau cu toată tăria în administrația Coliban și USR la Primărie. Pentru arogarea unor merite pe viziunea și ideea mea și a altora ( pentru că am fost mai mulți atunci, în 2020, care am scris proiecte similare de bugetare participativă cu temă ”City Trees” ) despre creșterea calității vieții în oraș, despre participare și implicare în comunitate.

Însă nu voi face scrie acum un tratat despre furtul de idei, despre arogarea unor merite pe munca altora, despre comunicarea deșănțață și nici despre politica locală. Las doar pentru echilibru în spațiul virtual, vizualul USRPLUS, două capturi din două știri de acum 2 ani și linkurile către știrile din presa brașoveană. Pentru că o bucată de suflet am lăsat și eu în USR, un partid care s-a vrut „altfel” și eșuează zilnic din păcate.”

Dan VÂJU

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro