Și cum stăteam eu liniștit așa ieri seară, hop s-au gândit cei de la Știrile ProTV să dea una. Dar nu oricare „ una”. Una grea de tot.
Cică a murit Salam! Chipurile murise în spitalul în care fusese internat cu două zile înainte, un spital de boli infecțioase din București. Și că murise de „ carcalac”. Ba, nu, imediat a venit și dezmințirea. De la „ prafuri pentru mama mare”. Din alea ce se trag pe nas.
Deja vedeam televiziunile intrate în regim de „ Breaking News”. Deja vedeam bombardieri îmbrăcați în tricouri negre „ dă firmă”, vorba cântecului ,, Gucci, Gucci, Gucci, Balenciaga”, mulate bine peste burtoace sau peste mușchi stimulați cu steroizi anabolizanți, dându-se cu capul de sicriul lui Salam într-o nesfârșită tânguială răgită inteligibil și răgușit, din care singurele cuvinte coerente ar fi fost „ frățiorul meu”, „ unde ești?” și „ Doamne, Dumnezeule!”.
Deja vedeam funeralii naționale, milioane de oameni pe străzi adulând-i sicriul ( neapărat de sticlă) ce purta corpul lipsit de viață, și urmând cortegiul funerar. Mai ceva ca la Dolănescu și Maria Tănase. Și televiziunile de știri prezentând pragmatico-pseudoempatic fiecare pas al ceremoniei.
Bulevarde blocate în București, sute de maneliști cântând cu jale la catafalc, la gardul casei, în fruntea cortegiului funerar, la poarta cimitirului, la buza gropii. Și mii de deontologi ridicând ode maneliștilor și manelelor, trăgând de ei și ele în zone culte, și trăgând de bietul Salam ca să-l bage în „ Hall of fame-ul” lăutarilor și artiștilor României lângă Zavaidoc, Gică Petrescu, Dolănescu și Maria Tănase.
Tragedie de proporții epice!
Guvernul în timpul acesta putea adopta orice Hotărâre de Guvern, nici naiba nu se mai uita la ei. BNR putea să ducă cursul la 5,5 ron/ euro, inflația putea să mai muște un 5 – 10 la sută din buzunarele românilor. Nu ar mai fi contat.
Regele manelelor ar fi fost întins într-un sicriu de sticlă nerăpind plăcerea vinovată la ceas de mare șpriț a unei întregi țări, ci adăugându-i o notă fatalistă și paradoxală.
Dintre reacțiile post a murit/ a înviat, am găsit două care mi-au uns suflețelul.
Pe prima n-o știam. Și sună cam așa „ A murit Florin Salam. Avea 42 de ani.
Am crescut cu manelele lui, am plâns când în adolescență trăiam drame în dragoste. Este recunoscut ca fiind una dintre cele mai importante voci din muzica românească. Se studiază la Conservator stilul lui muzical.
Dacă este adevărată știrea, pentru mine este o veste foarte tristă”.
Postarea aparține unui personaj din Brașov care acum câțiva ani recunoștea tot pe Facebook că „ Autodenunț: Am fumat iarbă. Marijuana. Sau drog de risc, cum ar zice legislația românească. (…) Precizez că în viitor am în plan să-l mai utilizez”.
E bine că omul recunoaște că pe lângă faptul că a băgat „ ilegale”, a băgat și manele.
Mișto de tot! E de-al nostru, din popor! Își trata deziluziile cu manele și droguri.
Postarea aparține personajului care s-a ocupat în campania electorală de consilierea lui Allen Coliban, actualul primar USR-ist al Brașovului, și care acum ține cronici zilnice despre războiul din Ucraina. Adică, cum ar veni, e omul care a ajutat să ne băgăm la Brașov singuri „ mortu-n casă” ( că tot vorbim de morți vii, sau de vii morți).
A doua o știam exact din gura povestitorului. Irelevant contextul! Dar am trecut-o la „ informații confidențiale” și experință de viață. Până acum când a dat-o în gura mare pe Facebook.
„ (..) la nunta fiului lui Liviu Dragnea, ne-a cântat până dimineață, deși nu era obligat prin contract. Liviu, prins de o melodie pe care ne-o dedicase nouă în mod explicit, de pasiunea cu care o interpreta, de versurile cu mesaj pentru noi, i-a oferit în dar ceasul său de la mână. Florin Salam s-a fâstâcit, m-a întrebat din ochi ce să facă, i-am dat de înțeles să accepte darul. Dar Florin a insistat să-l înapoieze. I-a spus lui Liviu că gestul său l-a onorat, dar nu poate să accepte. Că reacția noastră, emoția noastră pentru modul în care a interpretat piesa, e mai mult decât un cadou pentru el. Liviu Dragnea l-a luat de după umăr și i-a spus: Florin, ți l-am dat din suflet, sunt impresionat, poartă ceasul meu! Să-ți aducă aminte că într-o noapte importantă pentru mine, talentul tău, vocea ta, m-au emoționat sincer”.
Ca să completez imaginea, melodia care a plimbat ceasul lui Liviu Dragnea de la încheietura proprietarului, la încheietura lui Florin Salam, și care a fost repetată cu obstinență până la delir și obsesie a fost „ Cap și pajură” conform gurii povestitorului.
Îmi permit să citez o strofă din melodia lui Salam care a dus la repetarea acestei melodii în loop de câteva ori la nunta respectivă.
„ Cap și pajură / Noi suntem banul și stema / Câți au încercat / Nu ne-au dărâmat emblema / Că numele nostru / Are greutate / Și mereu în viață / Am fost frate pentru frate”.
Apoteotic! Cum ar veni Codrin Ștefănescu și Liviu Dragnea, aflați la nunta lui Ștefan Valentin, fiul lui Liviu Dragnea, prin intermediul melodiei respective, trăiau o simbioză perfect frățească, hrănită cu testosteron, alcool, ceasuri și manele, dar mai ales cu „ beția puterii”. Și asta undeva la două-trei săptămâni de la 10 august 2018, când Codrin Ștefănescu și Liviu Dragnea ( mai ales Dragnea) făceau și desfăceau ca Vodă prin țara asta.
Asta sfidare! Nu comentez această poveste pe care eu am aflat-o exact din gura povestitorului ( și m-am minunat) pentru că articolul este despre altceva. Dar promit că voi detalia într-o ocazie viitoare.
Bine Salam și multă sănătate!
Dan VÂJU
#InformatiaBrasovului
informatiabrasovului.ro