Cocoșul galic a fost făcut coq au vin. Prea multă patimă am văzut duminică seara la televizor

Eu de ceva vreme ocolesc subiectul fotbal. În parte pentru că prestațiile echipelor din campionatul intern sunt dezamăgitoare și consider că a urmări un meci de fotbal mediocru sau slab nu face altceva decât să-ți consume timpul.

Dar când Argentina lui Messi întâlnește Franța lui Mbappe, mort, copt stai cu ochii în televizor.

Și de data asta n-a fost dezamăgire!

Argentina a intrat în teren cu un boost de energie și motivație mai mare decât Franța. O Franță paralizată de obiectiv, cu plumbul turnat direct în ghete și cu lipsă de idei de joc. Nu știu exact ce le-a spus antrenorul la vestiare înainte de începerea meciului dar cu siguranță altceva decât au auzit argentinienii. Argentinieni care probabil au auzit ceva de genul „ Mergeți și fiți liberi. Îndepliniți-vă destinul!”.

Și au fost liberi!

Fotbalul a renăscut ca pasărea Phoenix. Fotbalul ăla jucat de dragul jocului. Fotbalul ca o sărbătoare. Când vedeam cum plimbă Argentina mingea, realizam că fotbalul ăla „ din prima”, dezghetat, dezinteresat, jucat pentru frumusețea lui, n-a murit sub baghetele supertehnice care l-au văduvit exact de ceea ce ar fi trebuit să însemne. Un spectacol!

Timp de 80 de minute, Franța a trăit o letargie cruntă, o apostazie paralizantă, urmărind o Argentină sublimă condusă de Messi și Di Maria care părăsiseră această lume tributară obiectivului și jucau un fotbal de dragul jocului. Și le-a ieșit!

Chiar dacă primul gol a picat din 11 metri, și al doilea dintr-o acțiune finalizată de Di Maria, ceea ce m-a încântat a fost stilul relaxat și deschis al Argentinei. Din perspectivă psihologică ei își îndeplineau destinul relaxat, cu o inconștiență debordantă.

Deși după minutul 80 au luat două goluri, unul din 11 metri, și păreau demotivați și căzuți fizic, spiritul i-a ținut în picioare.

Repriza a doua a prelungirilor a dus meciul din lumea fizică direct în misticism. „ Îngerul” Messi înscrie, după care, la câteva minute „ demonul” Mbappe egalează. Din lovitură de la 11 metri. Plus o ocazie de singur cu portarul unde „ mâna lui Dumnezeu” care pedepsea Anglia în 1986, s-a transformat în „ piciorul lui Dumnezeu” care a  salvat Argentina.

Un comentator sportiv spunea după meci că am urmărit probabil cel mai frumos meci din istoria fotbalului! Și are dreptate din punctul de vedere al încărcăturii simbolistice. Oricum, ce am văzut ieri seară depășește granița imaginarului.

Presiunea fantastică pusă pe umerii Franței s-a văzut la loviturile de departajare. Presiunea a făcut ca doi jucători să rateze loviturile și să pună cupa direct în brațele lui Messi & Co.

A fost mult prea mult!

Și așa s-a scris povestea Mondialului. Între „ Messi-a” fotbalului care a ridicat trofeul deasupra capului și un Ronaldo în lacrimi, sau un Mbappe care nu înțelegea aproape nimic din cele 120 de minute de joc și cele 3 lovituri de la 11 metri executate corect.

A fost FOTBAL! Și un cadou de Crăciun pentru suporteri!

 

Dan VÂJU

#InformatiaBrasovului

Foto @latimes