Acuzații de culegere de date din instituții cu regim special/ Jurnalist suspectat de activități de spionaj după ce a fost prins cu tehnică de interceptare asupra lui într-o instituție cu regim special, într-o zonă de strictă securitate/ Serviciile de informații au început să verifice foști angajați din cadrul lor care continuă munca informativă în slujba altor țări/ Serviciile secrete ucrainene, autoritatea vamală ucraineana și partenerii strategici pe sunt cu ochii pe mișcările suspecte din porturile Midia si Mangalia/ Se transvazează produse petroliere rusești, supuse embargoului, în largul Mării Negre? / Se instalează tehnică anti interceptare sau este nevoie imediată de așa ceva?
Am trecut cu bine și peste examenul democratic de duminică, 9 iunie 2024, punct culminant după o campanie electorală în care zoaiele au curs prin presă, social-media și TV ca niciodată. Baza discuțiilor au fost lucrurile care depășeau realitatea, în speță, tot felul de sondaje fake scrise, probabil, la șpriț pe șervețele. Deh, politica, pe noi ca popor, nu ne prinde prea bine, n-avem maturitatea necesară de a distinge între bine și rău, de obicei trântim ștampila cu ură, conduși cu o măiestrie bolnăvicioasă de cei care fac marketing politic.
Că nimic nu ne curăță mațele și conștiințele mai bine decât un hate spus din toți rărunchii, urmat de un „ba pe a mă-tii”. Din tot sufletul.
Oricum, fiind campanie electorală, anumite lucruri au trecut neobservate, majoritatea votanților ascuțindu-și ștampila în timp ce pomeneau între sfinți candidatul/ candidații pe care nu voiau să-l/să-i mai vadă vreodată. Perfect tradițional!
Cu toate acestea, un subiect extrem de interesant ne-a atras atenția.
Se face că la Brașov, un director a unei stații locale TV ce aparține unui trust media național a fost prins cu tehnică de interceptare audio-video într-o unitate cu statut special. Sau cel puțin așa ne-au devoalat niște surse din apropierea unor servicii de informații. Din câte am înțeles, persoana respectivă se afla acolo pentru a realiza un interviu, a solicita o părere, moment în care a fost legitimată și percheziționată pe motiv că se afla într-o arie cu acces restricționat în interiorul acelei unități, fără a putea explica cum a ajuns acolo și ce făcea în acel loc.
La percheziția corporală a fost găsită tehnică de interceptare audo-video care de obicei se folosește când autoritățile organizează un 
flagrant. Și tehnica respectivă, ce să vezi, era pornită. La percheziția electronică a început distracția. În telefonul persoanei au fost găsite conversații purtate pe diferite aplicații mai mult sau mai puțin sigure cu niște cetățeni străini care ar cam reprezenta interesele Rusiei lui Putin, dar și cu personaje dovedite de mass-media națională că ar face parte din Grupul ELSA sau care ar avea conexiuni directe cu fundațiile lui George Soros.
Dat fiind faptul că există o anchetă în desfășurare, anumite amănunte nu le vom publica aici deoarece pot influența cursul firesc al respectivei anchete.
Aceeași bănuială legitimă planează și asupra faptului că aceeași persoană, ar fi făcut o serie de copii ale unor documente sensibile ale Autorității Teritoriale de Ordine Publică (ATOP) din Brașov și prin membrii ai familiei ar fi copiat și documente ale Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), documente care necesită AUTORIZARE SPECIALĂ PENTRU A FI CONSULTATE.
Dar să lăsăm organele competente să își facă datoria.
În schimb putem să conturăm o imagine oarecum tristă a condiției jurnalistului de teren când vine vorba de credibilitate. În general, jurnalistul de teren se duce să obțină informații mai mult sau mai puțin sensibile, să vorbească cu surse, pentru a scoate un subiect bun pentru cititori. Și pentru că în general, jurnalistul, când se prezintă, beneficiază de un grad mai mare de credibilitate în fața oricui, că doar presa reprezintă a patra putere în stat, el poate să pună și întrebări țintite și poate investiga anumite fapte. Pentru a descoperi adevărul și pentru a-l face public.
Din păcate, pentru că într-o anumită măsură, jurnalistul respectiv este credibil, poate fi folosit și la strângerea de informații pentru cine plătește mai bine. Și așa, te trezești cu jurnaliști cu mulți ani de experiență având tehnică audio-video ascunsă și pornită, încercând să provoace un flagrant, să strângă probe pentru anumite cercuri de influență sau pentru servicii de informații. Unele dintre ele fiind în opoziție cu Statul Român.
Deontologia profesională nu mai este respectată atunci când folosești credibilitatea dată de meseria prestată pentru a obține informații pe care să le dai mai departe, mai ales când vorbim de structuri care sunt în opoziție cu interesele Românei ca membru UE și NATO. Mai mult, dacă informațiile obținute astfel, sau din alte surse, sunt utilizate pentru a distorsiona adevărul, atunci este mai grav. Pentru că jurnalistul are credibilitate și în fața sursei, dar și în fața cititorului.
În România, din păcate, se culeg date la greu
Cazul jurnalistului de la Brașov care strânge date pentru a le oferi unei posibile rețele care se presupune a fi ostilă României, nu este singular.
În porturile Midia și Mangalia au fost observate activități ale anumitor persoane care, prezentându-se ca angajate ale unei companii, au închiriat birouri și depozite. Nimic suspect până aici, doar că din momentul închirierii depozitele sunt goale și în birouri există multe sisteme electronice, servere, și aparatură de comunicații prin satelit. Zilnic, cei angajați acolo urmăresc toată activitatea din porturi. Mai mult, din informațiile pe care le avem, compania care a închiriat spațiile respective strânge tot felul de informații incluzând datele transporturilor, mărfurile, prețul mărfurilor respective, declarații vamale, furnizori, clienți.
Ba mai mult, uitându-ne un pic în fișa profesională a unora dintre cei angajați, ne întrebăm dacă nu cumva au trecut o anumită linie. Ce anume din ocupația anterioară pensionării vă determină să lucrați cu și pentru niște vectori de influență străini intereselor României? Nu acuzăm, doar întrebăm. Pentru că ne-au venit aleatoriu niște copii ale foilor de parcurs și ceva despre o dezvoltare imobiliară în construcție în Poiana Mărului. Nu prea vedem legătura dintre activitatea prestată înainte de pensionare, activitatea prestată acum și proiectul construcției. Noi credem că e mai tare aerul de la Poiana Mărului decât cel din portul Midia.
Omul nostru merge zilnic conștiincios la muncă din postura de manager de securitate, unde ajunge cu precădere la 8:15 și pleacă la 17:30. Cu precizie de ceasornic. Între 8:15 și 17:30 scrutează largul mării și dă telefoane de pe un telefon prin satelit. Nu știm exact ce așteaptă să vină dinspre mare. Dar avem o bănuială legitimă că a comandat materiale de construcții și mobilă pentru dezvoltarea imobiliară de la Poiana Mărului și, nerăbdător fiind, așteaptă transportul care nu mai sosește.
Bănuim că se plătește extrem de bine job-ul ăsta de manager de securitate dacă ai în plan dezvoltări imobiliare pe la Poiana Mărului. Sau poate e un mic geniu și în timpul liber face tranzacții pe bursă. Cu bani și acțiuni sau cu informații clasificate sau cu cele asimilate spionajului economic?
Nici o autoritate din România nu îi întreabă absolut nimic. Oare pentru ce folosesc datele strânse de aceste companii. Să aibă cumva legătură cu ceea ce sesizam la începutul anului, respectiv oferirea de acces neautorizat la documente în interiorul Vămii Constanța, cu scopul de a recrea traseul furnizor-importator-client și de a obține date confidențiale în ceea ce privește prețul de cost al mărfurilor pentru a interveni pe piață? Vorbim, oare, de spionaj economic?
Astfel de activități cel puțin suspecte au fost reclamate și la Aeroportul Kogălniceanu. O serie de indivizi care nu sunt angajați ai nici unei autorități din România, întocmesc fișe cu nave care acostează și mărfurile pe care le încarcă sau descarcă sau cu avioane care aterizează și decolează de pe Aeroportul Kogălniceanu.
Da, știm, unele dintre informațiile pe care aceștia le notează sunt date cu caracter public, navele maritime și avioanele putând fi urmărite live din anumite aplicații instalate pe telefoane mobile. Dar totodată cunoaștem faptul că unul dintre lucrurile care se practică în domeniul contrabandei este clonarea și demontarea transponderelor. Practic, transponderul dă un semnal acolo unde nava maritimă nu este, aceasta fiind în alt loc cu o altă încărcătură. Cum ar fi de exemplu să aflăm că transponderul dă semnal în larg, la 20 de mile de Portul Mangalia, și nava să descarce mărfuri de contrabandă sau suspuse embargoului în Portul Mangalia?
Aici încadrăm cazul navei Rubikon 9, navă sub pavilion german. Există o serie de suspiciuni că această navă încarcă în largul Mării Negre 
petrol sau derivate de pe nave de transport rusești sau nave care aparțin altor state și care încalcă embargoul asupra anumitor mărfuri produse în Rusia. Petrolul sau derivatele sunt apoi transportate în amonte pe Dunăre și încărcătura are actele de provenință falsificate. Este neclar unde este descărcată nava și cine este beneficiarul real al încărcăturii.
Și nu, chestia asta nu am inventat-o noi. Ea funcționează de zeci de ani în alte părți ale lumii. Aici, în România, autoritățile se uită ca la desene animate la tot ce se întâmplă la nivel de contrabandă, ca de exemplu Vama Română habar nu avea cum au intrat în țară mii și mii de containere cu mărfuri contrafăcute care sunt acum sechestrate în urma controalelor ANAF. Și în ceea ce privește traficul de droguri de mare risc sau zecile de mii de parfumuri contrafăcute, la fel.
Exemplul elocvent cu dezafectare transpoderului este prezentat de economica.net – „Petrolierele rusești evită sancțiunile străine prin transferuri secrete de încărcătură în apropiere de Singapore”.
„Biroul de supraveghere a activelor străine de la Departamentul Trezoreriei SUA (OFAC) a sancţionat în octombrie nava SCF Primorye, iar după aceea nava nu a mai încărcat ţiţei timp de şase luni. Dar la finalul lunii aprilie, petrolierul s-a deplasat în portul rusesc Novorossiisk de la Marea Neagră şi a încărcat ţiţei Urals, apoi a efectuat o călătorie de 7.500 de mile către un punct aflat la aproximativ 70 de mile est de Singapore (…) La puţin timp după ce a ajuns la est de Singapore, petrolierul a dispărut din sistemul automatic de identificare (AIS), unde se publică locaţiile şi destinaţiile vaselor comerciale, din motiv de siguranţă. AIS poate fi dezactivat de echipajul unui vas.
Totuşi, după ce a dispărut, imaginile din satelit au arătat că încărcătura a fost transferată către alt vas, Ocean Hermana, în 3 iunie. Acest transfer secret ajută în teorie pe orice cumpărător de ţiţei care vrea să se distanţeze de afacerile cu un vas sancţionat şi să nu rişte noi acţiuni din partea Trezoreriei. Identificarea vasului care a primit încărcătura face dificil de ascuns originea petrolierului.”
Ce ne mai transmite economica.net ? „Până acum în acest an, Rusia a livrat aproximativ 3,4 milioane de barili de ţiţei pe zi, evaluat la aproximativ 37 miliarde de dolari la momentul exportului, şi ocolind sancţiunile occidentale. Câştigurile din petrol la bugetul de stat au crescut cu aproape 50% în mai, faţă de perioada similară din 2023, pe fondul majorării cotaţiilor, şi a ocolirii sancţiunilor.”
Ce semnale avem din Ucraina? „Ucraina ar putea înăspri controalele vamale la importurile de carburanți aduși pe apă din România” –link aici . Mai ales din porturile Midia și Mangalia am adăuga noi.
„În ultima vreme, importurile din sudul țării sunt subiect important de discuții pe piața carburanților din Ucraina, din cauza prețurilor diferite de cele din piață și a dumpingului practicat de un număr mare de operatori necunoscuți. Prima explicație a prețurilor scăzute este importul de combustibil de origine necunoscută cu falsificarea ulterioară a documentelor de proveniență. Apoi, ar fi vorba despre obținerea unui avantaj în afara pieței prin utilizarea unor scheme de evaziune fiscală la vânzarea în Ucraina.
După cum a informat o sursă din cadrul Serviciului Vamal de Stat al Ucrainei, începând cu data de 10 iunie, loturile care sosesc în Ucraina pe cale maritimă din porturile Constanța (România), Kulevi și Batumi (ambele din Georgia) vor fi supuse unor teste de laborator. „Ca urmare a unei alte investigații efectuate de Serviciul de Securitate al Ucrainei, au fost primite date conform cărora motorina de origine rusă poate intra în Ucraina folosind capacitățile porturilor specificate”, a explicat sursa citată.”
Cu alte cuvinte, Vama Ucraineană confirmă informațiile că prin Portul Constanța trece motorină de origine rusească, supusă embargoului, care are acte de origine falsificate. La fel cum era GPL-ul adus în România anul trecut. El avea acte de provenință Turcia, dar originea era Rusia – link aici
Și noi care ne întrebam cum este plătit efortul de război al Rusiei lui Putin
Un lucru este clar. Ne aflăm în război economic deschis cu Rusia. Fie că avem jurnaliști, unii dintre ei chiar șefi de stație la televiziuni din top 3, surprinși cu tehnică în unități cu circuit special, fie că avem jurnaliști care denaturează adevărul aflându-se pe ștatul de plată al regimului de la Moscova, fie că avem importuri neautorizate, contrabandă cu produse fake sau supuse embargoului, concluzia e aceeași. Avem nevoie de mult mai multă vigilență. Avem nevoie de o restructurare a serviciilor de informații și a instituțiilor statului cu atribuțiuni de control.
P.S. – La ora când terminam editarea materialului, trei dintre „greii” din Portul Constanța, s-au întâlnit în București, departe de lumea dezlănțuită din Constanța, ca să dezbată ce e de făcut în urma dezvăluirilor din presî care privesc niște credite, niște partide și niște bănci din Transilvania – link aici. Chiar avem o veste bună să le transmitem – este doar începutul. Mulțumim colegilor de la Can-Can pentru foto.
P.S.2 – „Ilinca” nu orice meniu la „Satul urban” de la Hotelul de pe Știrbei Vodă nr. 146 este de tip franțuzesc. Și nici „Pierre” nu e de bună credință. Nici măcar ai lui nu sunt mulțumiți de el și de cum servește pe la „recepții”.
#InformațiaBrașovului