Proiectul Alexandroupolis – o gură de aer pentru economia din regiunea Balcani/ Corupția din România și Bulgaria, precum și dezinteresul Greciei urmează să pună cruce proiectului? / Cine câștigă și cine pierde de pe urma implementării acestui proiect?/ Frățiile arabe și frăția vameșilor sunt mai tari decât toate instituțiile statului la un loc/ Întreaga lume politică din România e paralizată în așteptarea câștigătorului alegerilor din SUA/ Fostul ambasador SUA la București, Adrian Zuckerman atacă MAPN și Președinția României
Acest articol are două părți și dorește să sublinieze faptul că un proiect oricât de bun este din punct de vedere economic și strategic, tot se împotmolește în ițele grupurilor de interese transfrontaliere și a incapacității de decizie politică din anii electorali.
Proiectul Alexandropolis ar fi reprezentat un coridor vertical de gaze, infrastructură rutieră și maritimă, precum și un mini Schengen militar în Balcani sau o Uniune Economică Balcanică, un mediu de stabilitate socio-economică în regiune
Ruta alternativa pentru gaze, mărfuri și echipament militar gândită de americani pentru zona Balcani, pentru care s-a alocat deja un buget estimat la 6 miliarde de dolari, ar fi un așa numitul coridor vertical de gaze care ar plasa Grecia ca poartă principală pentru aprovizionare pentru țările din sud-estul Europei. Acest proiect presupunea crearea unei rute alternative pe teritoriul UE care să plece din portul grecesc Alexandroupoli și să unească toate porturile strategice de la Marea Neagră – Burgas, Varna, Mangalia, Constanța. Practic vorbim de o rută alternativă care scoate din joc traversarea strâmtorilor Bosfor și Dardanele pentru a ajunge din Marea Mediterană în Marea Neagră. Adică scoaterea Turciei din acest joc. Și care ar scoate din joc și dependența de gazul rusesc, lucru care ar schimba abordările și jocurile din Europa.
Aproape 30 de companii, inclusiv românești, au depus cereri neangajante de capacitate pentru viitorul coridor transbalcanic de gaze, ca fază a „testului de piață” privind modernizarea și extinderea sistemului de transport al gazelor din Grecia de către compania de stat DESFA. Printre companiile românești interesate se numără OMV Petrom și Romgaz, care a semnat un contract cu Soccar pentru livrări potențiale de până la 1 miliard de metri cubi pe an.
Transgaz ar fi putut deveni acționar la terminalul LNG de la Volos, după ce Mediteraneean Gas, compania elenă care dezvoltă proiectul Argo, ar fi cerut organismului de reglementare energetică al țării să aprobe intrarea în proprietate a OTS-ului românesc cu o participație de 15%.
Operatorii sistemelor naționale de transport al gazelor naturale din mai multe țări din Europa de Est și Balcani se pregăteau să solicite fonduri UE nerambursabile din Fondul de Modernizare pentru întărirea rețelelor lor de conducte și amplificarea interconectărilor dintre ele, în scopul diversificării surselor de aprovizionare cu gaze a țărilor respective, prin consolidarea accesului la gaze naturale lichefiate (LNG) venite pe mare la terminalele de profil din Grecia.
Numele companiilor implicate în acest proiect – Transgaz, DESFA (Grecia), Gastrade (Grecia), Bulgartransgaz (Bulgaria), ICGB (Bulgaria-Grecia), FGSZ (Ungaria) și, cu statut de observator, Eustream (Slovacia), GTSOU (Ucraina) și Vestmoldtransgaz (Republica Moldova).
Aici trebuie să adăugăm faptul că toate porturile de pe acest traseu sunt porturi strategice NATO, și bugetul proiectului Alexandroupoli prevede și modernizarea acestor porturi strategice.
Ce ne transmiteau sursele din Orient în luna martie 2024? Păi ne transmiteau faptul că această investiție are toate șansele să fie abandonată, și noi să rămânem din nou cu degetul în gură și ai nimănui, nemaicontând ca rută comercială ci doar ca rută de contrabandă. Așa cum suntem consacrați de câteva zeci de ani.
Și asta în ciuda faptului că acest proiect a fost anunțat cu surle și trâmbițe în toamna lui 2023 la Varna în urma unei întâlniri trilaterală 
dintre Bulgaria, Grecia și România – „Prim-ministrul bulgar Nikolai Denkov a găzduit reuniunea la care au mai participat Kyriakos Mitsotakis, omologul său român, Marcel Ciolacu, ministrul energiei din Republica Moldova, Victor Parlicov, precum și vicepreședintele Comisiei Europene Margaritis Schinas și comisarul european pentru transporturi, Adina Valean. După discuții, Mitsotakis a subliniat marea importanță a conductei și rolul important al Greciei, care „garantează securitatea energetică a întregii Europe de Sud-Est”. Conducta petrolieră, despre care se discută încă din 1994, a fost repusă pe masă de guvernele interimare ale președintelui bulgar Rumen Radev. Bulgaria și Grecia au creat chiar grupuri de lucru care au început să lucreze anul acesta și au semnat un memorandum pentru acest proiect. „Exporturile de gaz natural către vecinii noștri din nord au crescut de patru ori, ne îndreptăm spre Moldova”, a spus Mitsotakis pentru a arăta importanța conexiunii energetice din Balcani în contextul agresiunii ruse asupra Ucrainei.” – link aici.
Ce fac între timp țările beneficiare ale Proiectului Alexandroupolis?
Trebuie să înțeleg din capul locului un lucru extrem de simplu. Pe care guvernanții noștri ori nu-l înțeleg, ori se fac că nu-l înțeleg. Investițiile în 
infrastructura mare, fie că vorbim de autostrăzi sau de parcuri logistice înseamnă creșterea numărului locurilor de muncă, însemnă salarii și înseamnă dezvoltare economică. Adică creșterea nivelui de trai. Acum, noi, ăștia cu toți creierii la noi, înțelegem faptul că în România este foarte, foarte, foarte complicat să faci orice. De la o banală tarabă cu suveniruri la o rafinărie sau o fabrică de ciment. Pentru că pe de-o parte, te mănâncă sfinții birocrației care sunt permanent înfometați de o șpagă, două, zece și care vor să-și angajeze și neamurile în aceste afaceri, și pe de altă parte pentru că la capitolul infrastructură de orice fel, România e cu vreo 80 de ani în urmă față de un stat dezvoltat (fac o paranteză – parcă parcă au început să bage ceva cărbuni pe foc pe la Ministerul Transporturilor cu autostrada Ploiești – Pașcani, rută evidentă din coridorul Port Constanța – Sud Agigea – Ucraina).
La noi fie nu se poate, sau se poate cu niște costuri de îți vine să pleci sau să te angajezi la stat unde să stai pe un salariu bun și multe opțiuni în plic de la cei care îți bat la ușa. Cu toate acestea, pentru că speranța moare ultima, sperăm și noi ca lucrurile să se îndrepte și să scoatem și noi obrazul la lumină. Vreodată!
Acum, stând strâmb și judecând drept un pic economic, pentru noi, România, conflictul din Ucraina este mană cerească. Pentru că în momentul în care războiul se va termina, noi vom participa la reconstrucția Ucrainei. Și asta însemnă foarte mulți bani. Cine e extrem de interesat de reconstrucția Ucrainei? Exact, Statele Unite ale Americii. Care văd un potențial enorm investițional acolo, cu o rată de profitabilitate mult peste ce a însemnat planul Marshall pentru Europa post belică. Asta dacă ne întrebăm care este partea bună a unui război de acest calibru.
Exact pentru acest moment se pregătește toată lumea. Inclusiv frățiile arabe de la noi, cele care au pus mâna pe porturile Mangalia și Năvodari, care controlează traficul de droguri și contrabanda din Portul Constanța-Sud Agigea, care vor să pună mâna și pe porturile fluviale. La care îi adăugăm și pe ruși, care vor să pună mâna pe infrastructura critică energetică din România precum și pe, ATENȚIE, diverși diplomați pensionari și ofițeri în rezervă ai altor state care au început să facă un lobby, pe care l-am cataloga drept infect, și care au upgradat traficul de influență la nivel de persoană fizică.
Deși autoritățile din România sunt conștiente de necesitatea acestui proiect strategic care ar dezvolta (repet – dezvolta) schimburile economice ale României, situația din vămile României rămâne neschimbată. De unde vine și faptul că frăția vameșilor e mult, mult mai tare decât primul-ministru, Guvernul României, serviciile de informații, Ministerul de Finanțe și Ministerul de Interne. Toate la un loc. Contrabanda e la locul ei, chiar înflorește, țigările, parfumurile contrafăcute, hainele „fake”, drogurile de mare risc, îngrășăminte ilegale în spațiul UE, GPL rusesc cu documente de proveniență falsificate, toate acestea trec nestingherite cu largul concurs al frățiilor arabe și al vameșilor care vămuiesc pe persoană fizică. Ca să fie bine, să nu fie rău, vorba unui filosof contemporan.
Deși aceste lucruri sunt cunoscute, pentru că toate serviciile de informații fac adrese și informări către CSAT și ministerele de finanțe și interne, nimeni nu ia nici o măsură. Ceea ce, având în vedere faptul că suntem stat membru NATO și UE, e cam de foarte mare porc. Și dacă mai adăugăm și partenerul strategic în ecuație, care asistă neputincios la traiul pe vătrai din vămi, realizăm că aici este țara tuturor posibilităților.
Asta o arată și fostul ambasador al SUA în România, Excelența Sa, Adrian Zuckerman, individ care s-a erijat brusc peste actualul ambasador al SUA, Kathleen Kavalec, despre care putem să spunem că este un diplomat excepțional. Așadar fostul ambasador, cu foarte mult tupeu, pune în genunchi Administrația Prezidențială și conducerea Ministerului Apărării Naționale în ceea ce privește livrarea sistemului Patriot către Ucraina și înțelegerile cu partenerul strategic SUA. Ceea ce nu înțelege Zuckerman este faptul că traficul de influență pe care încearcă să-l exercite în România este cunoscut de Departamentul de Stat al Statelor Unite și că nu se mai poate erija în mesager al SUA pe la toate ministerele pe unde merge în locul doamnei Kathleen Kavalec. Recomandarea este să o lase mai moale cu amenințările voalate diseminate prin cercurile pe care le frecventează.
Ceva mai bine, spre oftica noastră națională, stau bulgarii. Și la ei există moguli uniți cu Moscova, foste vlăstare de nădejde ale KGB-ului care fac și desfac. Numai că, la ei, prin vămi mai sunt angajați și germani și americani. Cu care nu se prea glumește când e vorba de un transport cu acte „combinate” la meserie sau ceva țigări sau droguri. Da știu, bulgarii sunt mai docili, înțeleg mai greu și uită repede. În plus sunt tot după noi în topul sărăciei, al salariului minim pe economie, al nivelului de trai. Dar măcar iau măsuri.
Nu-i de glumă la ei dacă citim presa bulgară. 5 aprilie 2024 – „Scandal în Bulgaria. O procedură prealabilă pentru un grup infracțional organizat pentru contrabandă, spălare de bani și luare de mită a fost inițiată de Comisia Anticorupție în legătură cu acțiunea comună de miercuri cu Agenția de Stat pentru Securitate Națională (DANS), a anunţat Parchetul Orăşenesc Sofia pentru BTA.” – link aici . Această acțiune a destructurat un grup presupus infracțional constituit din vameși care aveau legătură cu confiscarea a 200 de kg de cocaina. Banii care ar fi fost obținuți din vânzarea cocainei ar fi fost destinați pentru cumpărarea de voturi la alegeri. Paranteză – o fi aceeași formulă cu cea românească, din județul Olt de imediat de după alegerile din iunie 2024? Nu de alta dar niște cetățeni de la DIICOT sunt extrem de interesați să afle adevărul.
13 august 2024 – „Captură record de heroină în portul Burgas. Aproape o jumătate de tonă de droguri descoperită într-un TIR” – link aici. „Potrivit actelor, TIR-ul înmatriculat în Kazahstan avea ca destinație Alexandropolis, în Grecia. Cele 434 de pachete cu droguri erau ascunse în spatele unor panouri metalice sudate și au fost descoperite cu ajutorul scanării cu raze X a vehiculului.
Bulgaria este situată pe o rută cunoscută a traficului de stupefiante, din Orientul Mijlociu spre Europa Occidentală.”.
Fac din nou o paranteză. Prin Vama Constanța circulă o legendă urbană conform căreia trafic de droguri de mare risc se face cu un container sau mai multe containere cu pereți dubli. Și acele containere fac drumul dus-întors la Constanța în port de le sunt cunoscute și codurile înscrise pe ele și proprietari. Și cică au consemn, nici nu se uită vameșii la ele. Când „cineva” s-a sesizat și a așteptat containerul/containerele în Portul Constanța, hopaaa, traficanți au aflat și l-au trimis la Burgas. Numai că la Burgas – SURPRIZĂ, l-au găsit bulgarii. Referitor la acest aspect, menționăm faptul că încă așteptăm răspunsuri solicitate în baza legii 544 de la Ministerul Finanțelor pentru fapte conexe și asemănătoare cu cea descrisă mai sus. Dar să nu stricăm surpriza din articolul următor.
Să revenim!
Nu-i de glumă dar măcar mai rărește din infractori. La noi…liniște.
Cât despre Republica Moldova – „Toleranță ZERO corupției în vamă” – link aici. „(…) șeful Biroului Vamal „Nord” precum și alți șase funcționari vamali, inclusiv șefi ai posturilor vamale din cadrul Biroului Vamal „Nord”, sunt cercetați de către ofițerii CNA și procurorii Procuraturii mun. Chișinău în cadrul unei cauze penale, în care sunt bănuiți de fapte de corupere pasivă. În urma perchezițiilor, efectuate în această dimineață, 6 vameși, inclusiv șeful Biroului, au fost reținuți pentru 72 de ore, iar un funcționar urmează a fi cercetat în stare de libertate.”
Grecii nu se pot lăuda nici ei cu limpezimea lucrurilor, având în vedere că „publicația germană Handelsblatt a scris că autoritățile elene au renunțat efectiv la planurile de a construi mai multe terminale pentru a primi gaze naturale lichefiate (GNL), pe care Grecia ar fi urmat să le furnizeze țărilor balcanice, Ucrainei și Moldovei.
Răspunzând întrebărilor parlamentare cu privire la planul de a construi un terminal LNG în portul Volos, (proiect în care este implicată și compania românească Transgaz) ministrul Mediului și Energiei de la Atena Theodoros Skilakakis, a răspuns: „capacitatea noastră de a primi GNL este mai mult decât suficientă”. Ministrul a adăugat că acum investițiile în proiect „nu au nicio șansă de realizare” din motive economice și politice.
Printre acestea din urmă, el a exprimat nemulțumirea populației locale față de planurile de a construi terminale.
Publicația a atribuit motivele economice faptului că singurul terminal operațional, cel de la Revithoussa, din apropierea Atenei, de o capacitate mai mică, care a primit 60% din importurile de LNG în ultimii ani, nu este acum „nici măcar aproape de nivelul de umplere”. Pentru prima dată în ultimii cinci ani, acesta nu a primit nicio livrare în aprilie și nu se așteaptă să primească niciuna în august. O tendință de reducere a rolului Greciei ca furnizor de gaze a apărut în primul trimestru al acestui an – exporturile către țările balcanice au scăzut cu 95% față de aceeași perioadă a anului trecut, mai notează publicația germană.” – link aici .
„Spre nemulțumirea acționarilor, compania Gastrade, care va opera noul terminal de LNG din largul portului Alexandropoulis din nord-estul Greciei, a anunțat acum că proiectul va deveni operațional abia spre sfârșitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie(2024 – nota redacției). Inițial s-a anunțat că operarea comercială va debuta la sfârșitul lunii aprilie, apoi a fost amânată pentru începutul lunii iunie și s-a afirmat chiar că premierul grec Kyriakos Mitsotakisl ar inaugura instalația cu puțin timp înainte de alegerile europene, iar acum ne îndreptăm spre sfârșitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie. Desigur, nimeni nu poate spune cu siguranță dacă acest lucru se va întâmpla, notează presa din Grecia.”
Adică un hai pa și mai vedem!
Cine sabotează Proiectul Alexandropolis? Practic cine are de pierdut din acest proiect.
În primul și primul rând pierde Rusia. Pierde influență în regiunea Balcani și pierde din punct de vedere economic pentru că nu mai vinde gaz și produse petroliere în zonă. Pierde inclusiv rețelele de controlate de ea prin companiile offshore din Cipru care folosesc bani obținuți din minarea de criptomonede și rulați în exporturi ilegale de GPL și GNL rusesc, supus embargoului, bani cu care ulterior alimentează efortul de război din Orientul Mijlociu și finanțează gherilele Hamas, Hezbollah și Isis-K în conflictul cu statul Israel. Pierde și din punct de vedere strategic pentru că orice creștere economică în proximitatea ei crește doza de neîncredere în politica pe care o duce atât extern, dar și intern. Și dacă mai punem la socoteală faptul că este revitalizată o întreagă structură logistică care ar cuprinde autostrăzi, hub-uri logistice și facilitarea mai ușoară în porturile Constanța Sud-Agigea, Burgas, Varna și Alexandroupolis a vehiculelor militare și a tehnicii militare NATO, dacă te uiți dinspre Moscova, arată urât de tot pentru tine. În plus, să nu uităm scopul principal al acestui proiect – reconstrucția Ucrainei.
Cu alte cuvinte, pentru Rusia, acest proiect este un coșmar. Din care nu se trezește, dar pentru care a luat niște contramăsuri.
În România, Rusia, prin companii offshore, vrea să pună mâna pe infrastructura energetică, sau măcar o parte din ea. Mai mult, vrea să controleze și traficul de mărfuri din porturile Midia Năvodari și Mangalia. Inclusiv prin interpuși din rândurile frățiilor arabe care căpușează de zeci de ani tot ce intră și iese prin porturile maritime românești împreună cu ofițeri în rezervă și foști diplomați racordați la traficul de influență în formă continuată și pentru care niște autorități au început să se sesizeze.
În Bulgaria, pe lângă contrabanda și traficul de droguri de mare risc, Rusia a activat și vechi conserve KGB-iste care se fac luntre și punte ca să saboteze proiectul. Exact ceea ce se întâmplăși în România cu foști informatori ai securității din zona libaneză, irakiană și siriană, actualmente prosperi oameni de afaceri care dau lecții. Și cum conservele erau bine puse la păstrare prin serviciile de informații și instituții, a început să curgă putregaiul Kremlinului prin toate crăpăturile sistemului bulgar. Și român.
În Grecia, la fel ca în Bulgaria, penetrarea partidelor politice până la nivel de decidenți de către fostul KGB îți face simțită prezența.
Își face Rusia simțită prezența în zonă? Absolut. Inclusiv prin crearea de rute alternative prin Turcia care să contracareze inițiativa americană.
Cine mai pierde din operaționalizarea acestui proiect? Frățiile arabe din România.
Aceste frății de sorginte securistă au reușit să creeze efectiv un sistem care domină instituțiile Statului Român. Nimeni, niciodată se pare că nu va eradica aceste căpușe puse pe căpătuială care sponsorizează organizațiile teroriste Isis-K, Hamas și Hezbollah cu bani obținuți din evaziune fiscală, contrabandă, trafic de stupefiante și de carne vie, precum și trafic de emigranți din și înspre România. Unele surse spun că nivelul evaziuni fiscale ale companiilor deținute de frățiile arabe trec de 10 procente din produsul intern brut. Și asta nu o spunem noi gratuit, o spun serviciile de informații în informările pe care le trimit CSAT-ului, Guvernului României, ministerelor de finanțe și de interne. Există suspiciuni rezonabile de asociere cu organizații teroriste din Orientul Mijlociu, există dovezi, probe clare, inclusiv băncile prin care sunt făcute transferuri către aceste organizații, precum și probe despre infracționalitatea economică pe care aceste frății o desfășoară în România.
Putem spune că partea bună e că toată lumea care poate lua o decizie este informată temeinic. Partea proastă, deși informația există, este pertinentă și reală, nimeni nu ia nici o măsură, lăsând efectiv piața Românească și Europeană să fie inundată de pesticide interzise, haine contrafăcute, parfumuri falsificate, droguri de mare risc, inclusiv de legume și fructe care prezintă modificări inacceptabile a nivelului de nitriți din ele, uneori de sute de ori peste limita admisă de legislație.
În cazul în care proiectul ar fi finalizat, Portul Constanța Sud – Agigea precum și celelalte vămi are României ar fi mult, mult mai greu de penetrat, ceea ce ar duce la modificări majore pentru mediul de afaceri. Ar zbura vameșii noștri din posturi la prima mișcare, ei trăind cu senzația că sunt inamovibili, exact ca judecătorii.
Și pentru a pune capac peste o oală în clocot „Ministerul Transporturilor a decis să extindă regimul de zonă liberă și în Portul Constanța – zona Midia, o majorare a suprafeței cu peste 770 de hectare. La baza acestei decizii, ministerul a avut în vedere Ruta Internațională de Transport Trans-Caspică (Coridorul de Mijloc) ce leagă Asia și Europa prin Kazahstan și Marea Caspică. Mărfurile intră în Caucaz prin portul Baku, Azerbaidjan și continuă spre Georgia, de unde pot fi parcurse două rute alternative înainte de a intra în UE prin Bulgaria sau România: o rută terestră via Turcia sau o rută maritimă prin Marea Neagră. Totodată, extinderea zonei libere va avea un efect benefic în concurența dintre Portul Constanța și celelalte porturi din bazinul Mării Negre, precum și porturi ale statelor membre UE, transformând portul românesc într-un lider de piață pentru zona Centrală și de Sud-Est a Europei, susține Ministerul Transporturilor, care a mai adăugat că măsura se va lua și în contextul redresării, reconstrucției și modernizării Ucrainei.” – link aici.
Ne întrebăm dacă frățiile arabe își freacă mâinile de bucurie, pentru că, evident, își mai întind tentaculele și peste încă 770 de hectare de zonă liberă SAU într-un final Guvernul României și instituțiile statului vor să pună piciorul în prag și să facă lucrurile conform legislației în vigoare?
Proiectul însă mai are un impediment. Din fericire, temporar. Alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii. Practic, pe fondul circotecii geriatrice de la Washington, nici în România nu se mai leagă nimic, totul fiind blocat de lupta electorală de acolo. Și pe acest fond de incertitudine, niște foști ambasadori ai SUA, niște foști angajați ai Pentagonului, eșuați pe aici cu activități de lobby și advocacy (a se citi combinații pe bani mulți), pun presiuni și amenință utilizând fie numele candidatului democrat, fie numele candidatului republican. Ceva de genul dacă ești cu ceilalți, va fi rău pentru tine. Și aceste amenințări și incertitudini au blocat inclusiv Proiectul Alexandroupolis, pentru că nimeni nu vrea să se pună rău cu viitoarea administrație prezidențială americană când este vorba de un buget de 6 miliarde de euro în investiții.
Tupeul acestor foști care au ajuns efectiv să certe Administrația Prezidențială și Ministerul Apărării Naționale, să vorbească peste oficialii Ambasadei Statelor Unite de la București este incredibil. Ei intervin între trei națiuni, România, Statele Unite ale Americii și Ucraina, și cel mai grav, înveninează relațiile externe bilaterale dintre România și partenerul strategic. E nemulțumit că nu i s-a „dat”? Oare? – link aici .
Domnule fost ambasador, diplomația înseamnă altceva, nu intrăm în amănunte, dar ai putea să iei exemplul actualului ambasador al SUA la București, exemplu de eleganță și de bun simț. Și dacă relațiile dintre România și SUA sunt ok, acest lucru i se datorează și acestei excelente diplomate.
Solicităm retragerea lui Adrian Zuckerman din România pe motiv că interferează nepotrivit de mult în relația SUA – România fără nici o calitate, el amestecându-se în problemă ca persoană fizică.
Concluzie – rămânem din nou de căruță la colțul mesei. Și asta pentru că nu putem dovedi faptul că suntem în stare să o terminăm cu Rusia lui Putin, cu contrabanda la scară inimaginabilă a frățiilor arabe și a corupției generalizate din vămi. Nu putem și pace!
P.S. La ora redactării acestui articol, Forumul structurilor asociative ale militarilor din România anunță o acțiune de protest începând cu data de 1 septembrie 2024 până la date de 15 decembrie 2024 între orele 11 – 14 în fața sediilor PSD, PNL și a Ambasadei SUA la București. Ne întrebăm cum o să explicați asta domnule Zuckerman Departamentului de Stat al Statelor Unite, când una dintre doleanțele militarilor sunt tocmai cele legate de faptul că ne confundați cu o colonie?
Disclaimer
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise sau din surse jurnalistice nepublice conform legislației naționale și europene.
#InformațiaBrașovului