Creșterea automedicației și riscurile asociate

În ultimii ani, tendința de automedicație a crescut semnificativ, fiind influențată de accesul facil la informații. Dar este aceasta o practică benefică sau dăunătoare? Din punct de vedere statistic, specialiștii subliniază că nu este recomandat să se administreze medicamente sau suplimente fără o pregătire medicală adecvată. Este important să discutăm despre câțiva termeni frecvent întâlniți în conversațiile cu profesioniștii din domeniul sănătății și să analizăm utilizarea medicamentelor antalgice, antiinflamatoare, antitermice și antimigrenoase.

Motivul principal pentru care recurgem la medicamente este durerea, care poate apărea din diverse cauze, cum ar fi durerile de cap, durerea dentară, traumatismele, intervențiile chirurgicale sau bolile cronice.

Antiinflamatoarele

Antiinflamatoarele sunt substanțe menite să reducă inflamația din organism, care este adesea responsabilă pentru senzația de durere. Aceste medicamente blochează sinteza unor factori care contribuie la inflamație, un mecanism de protecție al organismului în caz de infecție, iritație sau leziune. Există două tipuri principale de antiinflamatoare:

Antiinflamatoarele steroidiene

Antiinflamatoarele steroidiene, cunoscute și sub denumirile de corticoizi sau glucocorticoizi, reduc sinteza anumitor proteine și pot inhiba funcționarea sistemului imunitar. Acestea sunt prescrise de medic pentru afecțiuni precum astmul, lupusul, scleroza multiplă, guta, boala Addison sau după transplant de organe. Se prezintă sub diverse forme farmaceutice, inclusiv creme, picături oftalmice, picături nazale, comprimate, inhalatoare și soluții injectabile.

Administrarea acestor medicamente poate provoca reacții adverse, cum ar fi schimbări de dispoziție, hipertensiune arterială, diabet, osteoporoză și atrofie cutanată sau musculară. Utilizarea pe termen lung poate duce la probleme precum depresie, retenție de fluide, creștere în greutate și fragilitate osoasă.

Antiinflamatoarele nesteroidiene

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt printre cele mai frecvent utilizate medicamente, cum ar fi ibuprofenul, și sunt disponibile fără rețetă. Acestea au un rol triplu: reduc inflamația, ameliorează durerea și combat febra. Ele blochează sinteza substanțelor care sensibilizează nervii și cresc senzația de durere asociată procesului inflamator.

Aceste medicamente sunt recomandate pentru diverse tipuri de dureri, inclusiv cele de cap, musculare, de spate, menstruale, artrită, luxații și entorse, dar și pentru recuperarea postoperatorie în cazul intervențiilor chirurgicale minore. Deși sunt disponibile fără rețetă, trebuie avut în vedere riscul apariției efectelor secundare și interacțiunilor cu alte medicamente.

Printre efectele secundare frecvent întâlnite se numără problemele digestive, cum ar fi indigestia, balonarea, diareea sau constipația, și problemele cardiace, inclusiv infarctul miocardic acut sau accidentul vascular cerebral. De asemenea, este important să se acorde atenție interacțiunilor medicamentoase, mai ales dacă se urmează tratamente cu antihipertensive, aspirină în doză mică, diuretice sau inhibitori selectivi de serotonină.

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt contraindicate în cazul ulcerului gastric, hemoragiilor digestive, afecțiunilor hepatice sau renale, antecedentelor de infarct sau accident vascular, precum și în cazul diabetului nesupravegheat corespunzător.

Antalgicele

Termenul de antalgic se referă la medicamentele destinate să calmeze sau să atenueze durerea, acționând asupra zonei afectate. Aceste medicamente sunt utilizate în mod obișnuit pentru a gestiona diverse tipuri de durere, însă utilizarea lor trebuie să se facă cu precauție, având în vedere posibilele riscuri și efecte secundare.

Tipuri de analgezice

Analgezicele sunt clasificate în mai multe categorii, fiecare având caracteristici și utilizări specifice:

• Analgezice antipiretice (ex. paracetamol, aspirină) – Aceste medicamente nu induc dependență fizică sau psihică și nu provoacă depresie respiratorie. Ele au un dublu efect: antalgic, care calmează durerea, și antipiretic, care reduce febra.
• Analgezice morfinomimetice (ex. derivați de morfină) – Acestea sunt prescrise de medici și administrarea lor este strict monitorizată, deoarece pot cauza dependență. Ele alină durerea, însă pot produce efecte secundare precum scăderea pulsului, greață, constipație, probleme urinare, stări de euforie și confuzie.
• Analgezice adjuvante – Aceste medicamente sunt utilizate în principal pentru alte afecțiuni, dar au și efecte analgezice. Exemple includ antiepilepticele și antidepresivele, care sunt indicate în cazuri de nevralgii sau migrene, precum și anestezicele locale.

Medicamentele analgezice sunt prescrise în diverse situații, inclusiv pentru dureri de spate, musculare, de cap, dureri articulare (osteoartrită), dureri din poliartită reumatoidă, dureri post-operatorii și dureri asociate cu boli cronice, cum ar fi afecțiunile oncologice. Administrarea acestor medicamente se poate realiza pe cale orală, rectală, intramusculară, intravenoasă sau locală prin cateter.

Antitermicele

Antitermicele, cunoscute și sub denumirea de febrifuge sau antipiretice, au rolul de a reduce febra și, în același timp, de a diminua durerea. Această categorie include antiinflamatoarele nesteroidiene, precum ibuprofenul, naproxenul și metamizolul, dar și analgezicele antipiretice, cum ar fi paracetamolul și acidul acetilsalicilic. Aceste substanțe medicamentoase au diverse structuri chimice și oferă efecte antiinflamatorii, analgezice și antipiretice. Este posibil ca acestea să fie administrate alternativ la intervale de patru sau șase ore, conform indicațiilor medicului.

Antimigrenoasele

Antimigrenoasele sunt medicamente specifice pentru tratamentul durerilor de cap de tip migrenos. Migrena se caracterizează prin cefalee asociată cu greață, vărsături și sensibilitate la lumină și sunet. Aceste medicamente sunt utilizate atât în timpul crizelor, cât și pentru prevenirea recidivelor. Printre acestea se numără derivați extrași din cornul de secară (ergotamina, dihidroergotamina, care pot provoca vărsături) și triptanii (sumatriptan, naratriptan, zolmitriptan, rizatriptan), care ajută la restabilirea fluxului sanguin intracranian normal și la reducerea inflamației asociate migrenelor.

În cazul migrenelor ușoare, cu cefalee pulsatilă ocazională (o dată pe lună), durerea poate fi tratată cu analgezice antipiretice, fie singure, fie în combinație cu antiinflamatoare și, dacă este necesar, cu antiemetice pentru a trata stările de vomă. Pentru migrenele moderate, se recomandă combinații de analgezice antipiretice și alcaloizi din cornul de secară sau triptani.

Înainte de a administra un medicament pentru durere, este esențial să se determine tipul de durere și cauza acesteia pentru a alege tratamentul adecvat.