Legătura dintre vaccinul ROR și autism: mituri și realități

După ani de cercetări, s-a demonstrat că nu există nicio legătură între vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) și autism. Această concluzie vine în urma unui studiu controversat publicat în 1998, care a sugerat o corelație între vaccin și dezvoltarea autismului, dar care a fost ulterior retras din cauza lipsei de validitate științifică.

Impactul studiului inițial, deși infirmat, continuă să genereze ezitări în rândul părinților, care se tem să își vaccineze copiii. Aceasta a condus la o scădere a ratelor de vaccinare, fapt ce îngrijorează experții din domeniul sănătății publice.

Studiul din 1998 și efectele sale

Studiul din 1998 a fost publicat în revista medicală britanică The Lancet și a alimentat mitul că vaccinul ROR ar avea legătură cu autismul. Chiar dacă scepticismul față de vaccinuri exista deja, această cercetare a exacerbat temerile, conducând la o creștere semnificativă a numărului de cazuri de revendicări pentru prejudicii legate de vaccin.

În 2004, The Lancet a retras studiul, recunoscând că rezultatele prezentate erau greșite. De-a lungul anilor, au fost realizate numeroase studii epidemiologice care au confirmat absența unei legături cauzale între vaccinul ROR și autism.

Studii recente și concluzii

Un studiu din 2019 publicat în Annals of Internal Medicine a evaluat peste 650.000 de copii și a concluzionat că vaccinarea cu ROR nu crește riscul de autism. Autorii studiului au afirmat că nu există dovezi care să sugereze că vaccinul ar declanșa autismul în rândul copiilor predispuși sau că ar exista o concentrație a cazurilor de autism după vaccinare.

Factori de risc pentru autism

Deși cauza autismului nu este pe deplin înțeleasă, se consideră că mai mulți factori ar putea contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni. Printre aceștia se numără factorii genetici, cum ar fi mutațiile genetice sau variațiile genetice. Astfel, factorii de risc pot include:

• Frați cu autism
• Părinți mai în vârstă
• Afecțiuni genetice precum sindromul Rett, sindromul X fragil și sindromul Down

Institutul Național de Științe ale Mediului (NIEHS) menționează că cercetările continuă pentru a analiza interacțiunile dintre factorii genetici și cei de mediu care ar putea influența dezvoltarea autismului, inclusiv posibila expunere a femeilor însărcinate la substanțe chimice dăunătoare.

Diagnosticarea autismului

Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă ca toți copiii să fie supuși unui screening standardizat pentru tulburarea de spectru autist la vârsta de 18 luni. Această evaluare timpurie este esențială pentru identificarea și intervenția precoce în cazul copiilor care ar putea prezenta simptomele autismului.

Diagnosticarea autismului

Diagnosticul autismului, sau al tulburării de spectru autist, nu se bazează pe un singur instrument standardizat. De obicei, specialiștii din domeniul sănătății analizează comportamentele copilului și iau în considerare observațiile părinților sau îngrijitorilor referitoare la dezvoltarea acestuia. Aceștia se concentrează pe identificarea deficiențelor în comunicarea socială și interacțiune, precum și pe recunoașterea unor modele comportamentale repetitive sau restrictive.

Opțiuni de tratament pentru autism

Conform Institutului Național de Sănătate a Copilului și Dezvoltare Umană, nu există un tratament standard universal pentru autism. De fapt, se recomandă adesea o varietate de intervenții pentru a sprijini copiii cu tulburare de spectru autist. Acestea includ:

• terapie de management comportamental
• intervenție timpurie
• terapie cognitiv-comportamentală
• terapii educaționale și bazate pe școală
• medicamente
• terapie nutrițională
• terapie ocupațională
• terapie mediată de părinți
• instruire în abilități sociale
• terapie logopedică

Cel mai eficient tratament sau combinație de tratamente este adesea cel care se aliniază nevoilor specifice ale fiecărui copil și care contribuie la reducerea simptomelor care pot afecta funcționarea acestuia în viața cotidiană.