Epilepsia la copii: o afecțiune neurologică frecventă

Epilepsia este o boală neurologică care se manifestă adesea în copilărie, cu aproape 50% din cazuri debutând între 3 și 18 ani. Atunci când este diagnosticată și tratată la timp, simptomele pot fi semnificativ ameliorate, iar în unele situații, afecțiunea poate dispărea complet.

Aproximativ 1% din populația globală suferă de epilepsie, aceasta fiind a patra cea mai frecventă boală neurologică. Incidența maximă se înregistrează la copii, iar boala poate apărea chiar și înainte de vârsta de 3 ani.

Frecvența epilepsiei la copii comparativ cu adulții

„Frecvența cu care apare această patologie la copii este semnificativ mai mare comparativ cu populația adultă. Multe cazuri de epilepsie la adulți își au originea în perioada copilăriei”, afirmă un specialist în neurologie pediatrică. Diagnosticarea timpurie a epilepsiei contribuie la reducerea impactului pe termen lung și permite un control mai eficient asupra simptomelor. Părinții sunt încurajați să consulte medicul neurolog la primele semne de îngrijorare.

Manifestări ale epilepsiei: forme tipice și atipice

„Părinții ar trebui să ne contacteze ori de câte ori observă ceva neobișnuit în comportamentul neurologic al copilului lor. Aceasta include nu doar crizele tipice de epilepsie”, subliniază specialistul. În cazul crizelor tipice, copilul poate experimenta pierderea conștienței, încordare musculară, tremurături, respirație dificilă, salivare excesivă și mușcarea limbii.

Pe de altă parte, există și manifestări mai puțin evidente ale epilepsiei. De exemplu, un copil poate întrerupe brusc o activitate la care era concentrat, fără un motiv clar, și poate începe să facă mișcări automate, precum frecatul mâinilor sau aranjatul hainelor. De asemenea, o altă formă de manifestare poate fi o reacție de frică bruscă, fără un motiv aparent, în care copilul caută protecția părintelui. Dacă astfel de episoade se repetă, este esențial ca părinții să solicite ajutorul unui neurolog pediatric, care poate distinge între simptomele epileptice și cele non-epileptice.

Cauze și diagnosticare în epilepsie

Cauzele epilepsiei sunt variate și pot afecta atât copiii, cât și adulții. Aceasta poate fi de natură genetică, lezională, metabolică, infecțioasă sau autoimună. Formele genetice, ce reprezintă o parte semnificativă a patologiei, apar de obicei în copilărie. Fiecare genă poate determina debutul la o vârstă specifică, iar diverse variante pot apărea de la naștere și până în adolescență sau la vârsta adultă.

Epilepsia la copii: importanța diagnosticării corecte

Mare parte a formelor de epilepsie își fac apariția în rândul copiilor, conform declarațiilor specialistului dr. Mihai Mușetescu. Identificarea corectă a cauzelor este crucială pentru stabilirea tratamentului adecvat, ceea ce implică o diagnosticare corectă a pacientului pediatric.

Diagnosticarea epilepsiei

Conform expertului, diagnosticul de epilepsie se confirmă în cazul în care pacientul a suferit două crize separate de mai mult de 24 de ore, sau în urma unei crize, dacă investigațiile ulterioare au evidențiat un sindrom epileptic. Primul pas în procesul de diagnosticare constă în discuția cu părinții, pentru a obține informații detaliate despre manifestările bolii, urmate de investigații specifice.

Investigații necesare

Una dintre cele mai importante investigații este electroencefalograma (EEG), care monitorizează activitatea cerebrală. Aceasta poate dura câteva ore și este realizabilă la copii de orice vârstă. Pe lângă EEG, se pot efectua și teste de imagistică cerebrală, teste genetice și analize metabolice.

Examenul clinic și regresia dezvoltării

În plus față de investigațiile de mai sus, examenul clinic joacă un rol esențial în stabilirea diagnosticului. Acesta poate indica dacă copilul suferă un regres, cum ar fi dificultăți în comunicare sau în înțelegerea comenzilor. Astfel de semne pot fi indicatori importanți în evaluarea stării pacientului, subliniază neurologul pediatru.

Prognostic favorabil pentru pacienți

Din fericire, o proporție semnificativă dintre formele de epilepsie la copii sunt auto-limitate și pot dispărea în timp. Mulți dintre acești pacienți continuă să se dezvolte normal, fără probleme semnificative în anii care urmează. Statisticile indică faptul că 70% dintre copiii cu epilepsie au o dezvoltare mentală normală.

Prevenirea și gestionarea bolii

Pentru a preveni evoluția bolii, este esențială diagnosticarea corectă, stabilirea unui tratament medicamentos specific fiecărui pacient, monitorizarea continuă a acestuia și gestionarea simptomelor pe o perioadă adecvată.