Amintirile unui mare maestru de șah despre un meci legendar

Marele maestru de șah rus Ghennadi „Genna” Sosonko își reamintește cu nostalgie momentul în care a aflat, acum 40 de ani, că meciul din Moscova dintre Garry Kasparov și Anatoli Karpov, desfășurat între 1984 și 1985 pentru Campionatul Mondial, a fost abandonat. Într-un interviu, el povestește cum se afla în Elveția, împreună cu disidentul și colegul său mare maestru Viktor Korchnoi, ajutându-l pe acesta din urmă să se pregătească pentru unul dintre meciurile sale. Ascultând radioul elvețian, a aflat de decizia președintelui FIDE, Florencio Campomanes, de a opri competiția. „Măi, măi, măi, cum este posibil așa ceva?” a fost reacția sa.

Un meci de durată simbolică

Meciul a durat cinci luni, stabilind un record pentru Campionatul Mondial. De-a lungul timpului, competiția a căpătat o semnificație simbolică, având în vedere că rezultatul său putea reflecta viitorul Uniunii Sovietice. Dacă Karpov ar fi câștigat, ar fi fost un semn de continuitate pentru vechea gardă a unei țări aflate într-o perioadă de incertitudine. Pe de altă parte, o victorie pentru Kasparov ar fi marcat începutul unei noi ere.

Impactul tradiției și modernității în șah

În Uniunea Sovietică, șahul era extrem de popular, comparabil cu NFL în Statele Unite. Sosonko descrie șahul ca fiind mai mult decât un simplu joc, afirmând că „era o religie” în Rusia. Numele jucătorilor legendari precum Karpov, Mihail Tal și Tigran Petrosian erau recunoscute chiar și de cei care nu jucau șah.

Supremația sovietică în șah

Dominarea jucătorilor sovietici în a doua jumătate a secolului XX este greu de contestat. De la primul Campionat Mondial organizat de FIDE în 1948 până la sfârșitul secolului, 23 de meciuri au avut loc, iar doar unul dintre acestea a fost câștigat de un jucător non-sovietic: Bobby Fischer în 1972.

Șahul ca instrument de propagandă

Sub conducerea lui Nikita Hrușciov, Leonid Brejnev și Iuri Andropov, Uniunea Sovietică a folosit intens propaganda pentru a promova sportivii de elită. Cu Războiul Rece în desfășurare, șahiștii au fost la rândul lor susținuți de stat, beneficiind de condiții de pregătire superioare comparativ cu cele din Occident. Sosonko își amintește cum jucătorii aveau acces la restaurante și hoteluri fără restricții, având parte de un tratament excelent.

Anatoli Karpov și Garry Kasparov: Duelul Titanelor în Șah

Anatoli Karpov a fost o figură emblematică în lumea șahului, devenind triplu campion mondial și simbol al idealurilor sovietice. Până în 1984, el reprezenta cu mândrie Uniunea Sovietică, fiind descris de către Sosonko ca „un tip cu adevărat rus din Ural”, un adevărat „zeu în Rusia”. Karpov a avut privilegiul de a participa la turnee internaționale, câștigând premii în valută străină, ceea ce l-a plasat printre cei mai bogați oameni din țară.

„A fost unul dintre cei foarte puțini din Uniunea Sovietică care a avut ocazia să conducă o mașină Mercedes, alături de alți lideri de seamă ai vremii”, a adăugat Sosonko. „Privilegiile de care se bucura erau inimaginabile, el neputând fi comparat cu nimeni din Rusia”.

Kasparov: O Provocare pentru Sistem

Pe de altă parte, Garry Kasparov era văzut complet diferit. Sosonko subliniază că „avea slăbiciuni în fața liderilor partidului”, fiind pe jumătate evreu și pe jumătate armean, provenind din Baku. Uniunea Sovietică avea o istorie de antisemitism, iar Kasparov nu era perceput ca fiind loial sistemului, spre deosebire de Karpov.

„Deși avea legături cu Heidar Aliiev, Kasparov era considerat un tânăr ambițios, reprezentând un nou val, mai degrabă decât un disident”, a subliniat Sosonko. „Prietenii săi erau actori și persoane care se opuneau regimului, în timp ce Karpov era un susținător al ordinii sociale sovietice”.

Stiluri Contrastante de Joc

Confruntarea dintre Karpov și Kasparov a fost, de asemenea, o ciocnire a stilurilor de joc. Andrew Soltis, mare maestru american și istoric al șahului, a explicat că „Kasparov adopta un stil mai agresiv și dinamic”, în contrast cu Karpov, care prefera un joc mai conservator. Karpov se specializa în îmbunătățirea treptată a poziției, câștigând rar partide în mai puțin de 30 de mutări, spre deosebire de Kasparov, care adesea încheia meciurile rapid.

„Fiecare jucător avea susținători fervent. Nu exista o cale de mijloc: erai fie fan Karpov, fie fan Kasparov”, a adăugat Soltis.

Campionatul Mondial din 1984: O Bătălie Epuizantă

Campionatul Mondial de Șah din 1984 a început pe 10 septembrie, conform regulilor tradiționale, unde campionul era primul care câștiga șase partide, iar remizele nu erau luate în considerare. După nouă partide și 25 de zile, Karpov avea un avantaj de 4-0. Pe măsură ce meciul avansa, Kasparov a început să-și recâștige controlul, iar următoarele 17 partide s-au încheiat remiză, demonstrând intensitatea și competitivitatea acestei confruntări legendare.

Kasparov Își Recâștigă Suprematia în Fața lui Karpov

În cadrul meciului de șah, jucătorul Garry Kasparov a reușit să câștige încă o partidă, apropiindu-se astfel de o victorie finală. Totuși, stilul său de joc nu mai era la fel de eficient ca la începutul confruntării. Pe parcursul meciului, au început să apară erori, iar în runda a 32-a, Kasparov a obținut o victorie semnificativă.

„Karpov a crezut că poate obține victoria doar prin așteptarea greșelilor adversarului. Această strategie a funcționat la început, dar Kasparov a reușit să își revină. El nu s-a prăbușit emoțional, așa cum au făcut alții în fața lui Karpov”, a explicat un expert. „În cele din urmă, tensiunea l-a afectat pe Karpov, care a început să facă mutări necorespunzătoare și a devenit vizibil neliniștit.”

Confruntarea Se Intensifică

În următoarele 14 partide, scorul a rămas egal, dar în partidele 47 și 48, Kasparov a câștigat consecutiv, ducând scorul la 5-3. Karpov părea să se confrunte cu dificultăți. Oare Kasparov era pe cale să revină și să câștige meciul?

„Inițiativa era cu siguranță acum în mâinile lui Kasparov”, a comentat expertul. „Dacă amândoi ar fi ajuns la cinci victorii, aș fi pariat pe Kasparov. Karpov părea să fi devenit o umbră a jucătorului care fusese la început.”

Presiunea Emoțională și Fizică

Intensitatea meciului a avut un impact semnificativ asupra lui Karpov, care a slăbit 22 de kilograme în timpul competiției. „Karpov era evident epuizat. Nu reușea să se odihnească. La începutul meciului se culca la miezul nopții, apoi la 2 a.m., și în cele din urmă la 4 a.m. Se simțea din ce în ce mai slăbit”, a adăugat expertul.

Decizia Controversată a Președintelui FIDE

În acest moment de tensiune, președintele FIDE, Florencio Campomanes, a luat una dintre cele mai discutate decizii din istoria șahului. El a zburat la Moscova și, invocând motive de sănătate pentru jucători, a anunțat abandonarea meciului, decizie susținută de Federația Sovietică de Șah.

Întrebări fără Răspuns

A trecut o perioadă de 40 de ani de la acele evenimente, dar întrebarea dacă Campomanes a avut motive ascunse rămâne nerezolvată. Unii consideră că FIDE era sub influența Uniunii Sovietice, iar Campomanes ar fi fost de partea acestora.

Contactat pentru comentarii, actualul CEO al FIDE a declarat că afirmațiile referitoare la influența sovietică erau „destul de inexacte”. Deși admite că au existat tensiuni între FIDE și Federația de Șah a URSS în perioada respectivă, el consideră că simplificarea situației la un presupus agent KGB este o abordare exagerată.

Controverse în lumea șahului: Deciziile care au influențat meciul Karpov-Kasparov

Unul dintre spectatorii importanți ai meciului istoric dintre Anatoli Karpov și Garry Kasparov, Soltis, își exprimă convingerea că deciziile luate în timpul partidelor păreau să fie în favoarea lui Karpov. El subliniază că amânările au fost un punct critic în desfășurarea meciului. „În mod normal, jucătorii pot solicita amânarea unei partide în cazul unei boli, dar aceștia își epuizaseră deja numărul de zile disponibile. Apoi, au apărut amânări inexplicabile ordonate de oficialii șahului sau de guvern”, explică Soltis. „Nu exista nicio justificare concretă pentru aceste amânări, ceea ce sugerează o mână invizibilă care îl susținea pe Karpov.”

„Nimeni nu poate înțelege ce gândea Campomanes, iar acum că el nu mai este, nu vom avea niciodată un răspuns clar la această întrebare”, continuă el. Deși răspunsurile la aceste controverse s-ar putea pierde în negura timpului, impactul acestor evenimente asupra percepției meciului din 1984-85 este inevitabil.

Kasparov a reușit să câștige revanșa mai târziu în același an și a continuat să-l înfrunte pe Karpov, învingându-l în fiecare dintre următoarele trei campionate mondiale, devenind astfel unul dintre cei mai recunoscuți jucători din istorie.

Impactul politic al sportului în Rusia

Cu toate acestea, Soltis subliniază că utilizarea sportului ca instrument politic este o practică continuă în Rusia. „Cred că rușii încearcă să folosească sportul ca pe o armă politică. Acest lucru este evident, pentru că un leopard nu își poate schimba petele”, afirmă el. „(Președintele rus Vladimir) Putin, fiind un fost agent KGB, se află într-o poziție dificilă din cauza boicotului sportiv, iar acum încearcă să se reintegreze în lumea șahului și a sportului în general.”

„În Uniunea Sovietică, șahul și sportul erau folosite pentru a promova interesele proprii, iar această strategie va continua să existe mulți ani de acum înainte”, concluzionează Soltis.