Ministrul Apărării Naționale din România nu prea înțelege cum e cu Direcția Generală de Informații a Armatei și o pune de un scandal în presă/ Ok, bine, bine, dar cine e Moșteanu de a întors el „patru scaune”/ Certificat ORNISS? Nici nu confirmăm, nici nu infirmăm/ Radio Erevan – Care-i faza cu Capra?/ Cazul Potra – pe unde sunt dosarele?/ Să cităm din defapt.ro „ Ce vrea să afle Moșteanu e deja public/ Strategie ministerială de tip USR când avem conflict armat la graniță/ Oare ce zic de treaba asta prim ministrul Bolojan și președintele Nicușor Dan?

 

Ministrul Apărării Naționale din România nu prea înțelege cum e cu Direcția Generală de Informații a Armatei și o pune de un scandal în presă

Stând strâmb și judecând drept, așa cum zice un proverb neaoș care arată că strămoșii ne depășeau categoric la morală, bun simț și altele, deschidem un ziar la întâmplare, în care scrie că e scandal mare la Ministerul Apărării Naționale ( link aici). Pe scurt, scandalul izbucnit la Ministerul Apărării implică acuzații grave lansate de ministrul Ionuț Moșteanu împotriva Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA), serviciul secret al ministerului, în contextul activităților fostului militar Horațiu Potra, implicat într-o structură paramilitară. Acuzațiile, formulate fără dovezi și fără sesizarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), sugerează complicitate sau incompetență din partea DGIA, susținând că ar fi trebuit să știe despre arsenalul și banii deținuți de Potra. Acest scandal coincide cu pregătirile României pentru a utiliza 16,7 miliarde de euro prin programul european SAFE, al doilea ca mărime după Polonia, destinat achizițiilor comune de apărare.

DGIA, reglementată de Legea 346/2006, are atribuții în obținerea de informații militare și contrainformații, dar nu monitorizează civili sau arme ilegale, responsabilități ale altor instituții precum MAI sau DIICOT. Teza ministrului este astfel considerată nefondată juridic, ridicând suspiciuni despre o posibilă intenție politică, inclusiv influențarea achizițiilor din fondurile SAFE prin compromiterea DGIA pentru a plasa oameni obedienți.

Impactul este dur: decredibilizarea DGIA slăbește moralul militarilor și încrederea aliaților NATO, riscând izolarea României în rețeaua de intelligence, pierderea fondurilor SAFE, capturarea industriei de apărare și vulnerabilități de securitate națională. Legal, ministrul ar putea fi expus la sancțiuni penale (art. 404, 298, 297 Cod Penal) pentru comunicarea de informații false, neglijență sau abuz, mai ales că a evitat CSAT, sugerând o operațiune politică.

 

Ok, bine, bine, dar cine e Moșteanu de a întors el „patru scaune?”

Ionuț Moșteanu, alias Liviu-Ionuț, este noul megastar al circului politic românesc, care a trecut de la birourile multinaționalelor la butoanele Armatei Române, ca-ntr-un film din ăla prost! Născut pe 23 decembrie 1973 în Ștefănești, Argeș – probabil sub o stea cu personalitate multiplă –, acest geniu al demiterilor a bătut recordul de 20 de ani în privat, unde probabil a învățat să dea afară oameni cu zâmbetul pe buze, o artă pe care a dus-o la perfecțiune în politică. Studii? Păi, a bifat Politehnica București, Automatică (1992-1995), apoi s-a avântat în management la Universitate Bioterra – da, aia cu scandaluri cu diplome la kg ( link aici) – și un master în engleză la Filozofie. Căsătorit, doi copii, candidat ratat la primăria Piteștiului, și acum, de pe 24 iunie 2025, e ministru al Apărării Naționale și vicepremier în guvernul Bolojan – un salt de la lozinca anti-sistem la comanda tancurilor, de ți se face părul măciucă!

Dar adevărata lui glorie? Să transforme USR-ul, partidul pe care l-a ajutat să răsară ca o buruiană, într-o cușcă de MMA! Intrat devreme în horă, Moșteanu a fost creierul puciului din 2016-2017, când l-a dat afară pe fondatorul Nicușor Dan – da, actualul președinte al României! – din propriul lui proiect politic. Și s-a lăudat cu asta ca un cocoș pe gard: în mai 2025, stenograme explozive au scos la iveală mândria lui, „I-am luat partidul lui Nicușor Dan. L-am dat afară, l-am împins!” ( link aici ). Modestia întruchipată, nu? Un soi de „Eu l-am aruncat pe geam, iar acum el e șef de stat și eu comand armata!”. A continuat cu trădări de manuale: în aprilie 2025, a sabotat-o pe Elena Lasconi la prezidențiale, trecând brusc pe Nicușor (fără să-i pese de ironia istoriei), și a turnat „secrete bine ascunse” despre sondaje, stârnind amenințări cu tribunalul din partea fostei șefe ( link aici ). Pe rețelele de socializare, poporul îl savurează: unii îl văd trădător cu diplome dubioase și minciuni despre pensii militare, alții chicotesc la duetul lui cu Nicușor ca „comandanți supremi” – o combinație care garantează maximum de distracție. Oricum, interesant.

Pe scurt, Moșteanu e maestrul scării sociale urcate pe spinarea altora, un campion al laudelor și al puciurilor, ajuns acum ministru al Apărării într-un moment fierbinte, unde atacurile lui la adresa propriului serviciu secret (DGIA) par doar o prelungire a talentului său de intrigant. O viață de senzații tari pentru el – și un circ nesfârșit pentru România!

E inutil să pomenim că nu prea are habar ce e aia armată. A văzut eventual prin filme cu pac-pac și cu siguranță și-a dezvoltat simțurile de strategie militară jucându-se în copilărie cu soldăței de plastic.

 

Certificat ORNISS? Nici nu confirmăm, nici nu infirmăm

Și ar mai fi ceva. Important. Ca ministru al Apărării ar cam fi nevoie de un certificate ORNISS, pe care nici nu infirmăm, dar nici nu confirmăm că îl are. Ce e ceritificatul ORNISS? Ăla e biletul de intrare în lumea mare a secretelor de stat românești, emis de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS), o instituție guvernamentală care sună ca un club exclusivist pentru spioni amatori și birocrați. Pe scurt, e un document oficial care atestă că tu, bietul muritor, ai trecut prin filtrul SRI și alte servicii, ca să poți pune mâna pe informații clasificate – gen „secret de serviciu” sau „strict secret”, fără să riști să le șoptești la vecinul de la scara vecină sau să vorbești prin somn. Fără el, nu intri în joc: nu accesezi dosare NATO, nu lucrezi cu contracte sensibile și cu siguranță nu ajungi consilier prezidențial dacă ai un dosar DNA în spate (deși, vezi cazul lui Dragoș Anastasiu, uneori se strecoară și găuri negre în sistem). Procedura? Completezi un formular cât o teză de doctorat (zeci de pagini de interogatoriu: cine ești, cu cine te culci, ce ai furat ultima oară?), SRI te percheziționează moral, și dacă nu ești „vulnerabil” (adică, dacă n-ai mită pe numele tău sau rude în Rusia), primești hârtia aia valabilă 4 ani. E ca un pașaport pentru lumea umbrelor birocratei românești – util, dar dacă-l pierzi, te trezești șomer în secunda doi, că de, securitatea națională nu glumește…

Sau cum ar zice tovarășul de partiduleț bulevardier cu păreri hipsterești de politicieni în șlapi a lui Ionuț, ORNISS e dosarul ăla de 20-30 de pagini cu întrebări. Un quiz cum ar veni….

 

ȘI dacă tot am adus în discuție partidulețul

Spuneam mai sus că domn ministru de la Argeș e fiert pe cuțite în spate, primul nume greu care s-a dovedit a fi extrem de greu și care și-a luat un cuțit în spate fiind Nicușor Dan, aka, matematicianul ajuns în vârful lanțului trofic în România. Adică președinte. De republică. Mai apoi și-a luat cuțitul în spate și madam Lasconi, prezidențiabila rămasă fără sprijinul partidulețului care s-a dus grăbit în spatele lui Nicușor în campania furibundă din primăvară.

Cum ar veni, cuțitar. Păi dacă tot dai tu așa bine cu cuțitul, ia să vedem ce știre a dat la Radio Erevan acum câteva zile. Cronologic, prima știre a fost mai mult un avertisment care spunea ceva de genul că nu e bine să ieși de la duș direct cu picioarele ude pe gresie porțelanată pentru că s-ar putea să aluneci. Să aluneci și să faci buba. Și în caz că aluneci, știrea mai zicea să nu suni la 112. Că te sună ei, dar să ai telefonul aproape. Bine, n-am înțeles nimic, dar în același timp, m-am prins că e cam hilar ce spunea prezentatorul acolo și că e posibil să dea stand-up comedy pe post.

A doua știre, aproape m-a dat pe spate. Pentru că zicea ceva de un Moș Nenea, ministru în singura țară presupus bananieră din Europa, că s-a gândit el la ceas de seară (probabil cu cuc) că ar fi frumos și bine să implice ceva firme de avocatură care să supervizeze contractualele ministerului condus de el. Cum ar veni, la mintea mea cea scurtă, să bage ceva civili neantrenați pe țeava tunului care să screme pe bani mulți, câteva idei despre garanții la obuze, la ghinturile de pe țeava puștii și la cuiul de la grenadă. Și zicea nenea șpicherul de la Radio Erevan că ministerul condus sub magistrala baghetă a lui Moș Nenea ăsta a inițiat demersuri pentru a încheia parteneriate cu firme de avocatură specializate în achiziții publice și apărare, pentru a asigura asistență în negocierea și derularea marilor contracte de înzestrare, ba că s-a declarat intenția ministerului de a contracta societăți de avocatură pentru a revizui și împinge negocierea unor achiziții majore (avioane, sisteme antirachetă), precum și pentru litigii și arbitraje internaționale, ba că ministerul ar atribui mai multe pachete de servicii juridice externe unor case de avocatură de top din București și din străinătate, pentru a crește transparența și capabilitatea tehnico-juridică la contractele de achiziție armament, pe motiv de complexitate juridică, norme NATO și riscuri de litigii. Cum ar veni, juriștii ministerului n-ar fi buni. Că doar nu sunt soldați cu ORNISS-ul la zi, testați și paratestați de contrainformațiile militare. Trebuie să mai bage nasul și să încaseze onorariu și ceva avocați șmecheri din umbra partidului. Ca mai apoi să povestească pe la chermeze ce potenți sunt ei, că știu câte gloanțe a cumpărat armata. Și detergenți pentru gamele.

Bine, eu râdeam în continuare și mă gândeam ce program mișto de glume au ăștia.

Și auzi ce au zis în continuare. Că pe râul Capra din Argeș, și pe niște afluenți ai lui, s-au primit un șir de avize și autorizații pentru vreo 10 hidrocentrale. Numai că, conform Radio Erevan, proiectul a atras numeroase critici din partea unor ONG-uri precum Asociația Română de Mediu, Coaliția pentru Mediu, și persoane precum profesorul Ovidiu Mihuț, care au reclamat că lucrările: s-ar fi desfășurat în albia râului (albie minoră), lucru interzis prin reglementările de mediu, că ar fi afectat biodiversitatea în arii naturale protejate — zona făcând parte din rețeaua Natura 2000 și că ar exista lucrări fără toate avizele de mediu, sau necesitatea reînnoirii/acomodării acestor avize la standarde comunitare mai stricte. Proiectul figurează cu autorizații emise: autorizație de gospodarire a apelor, aviz de mediu, și autorizație de construire de la Consiliul Județean Argeș. Lucrările au început încă din anul 2011; termen estimat de finalizare inițial era martie 2013 – dar au apărut întârzieri și probleme de legalitate. În perioada 2011-2015 au existat proteste publice și investigații media pentru posibile nereguli.

După care șpicherul a tușit și a băgat un joc de cuvinte pe ritmuri de hip-hop cazacioc că se pare că cineva a fost rugat de cineva să medieze o mediere cu mediul.

Și râdeam cu o poftă ascultând emisiunea până m-am amintit că era toată floarea haștagistă/ progresistă/ hipsteroidă în stradă în perioada aia, fiartă pe microhidrocentralele astea care ucideau speciile de pești? Păi și acum la Mediu cine e ministru? Nu cumva de la …aoleu…ăia emanați din stradă care au intrat în fostul partidul lui Nicușor Dan, după care i-au dat un brânci pe scări și acum sunt la putere. Și oare cine e din Argeș? Băi, stai așa, nu pot să cred! Păi nu mai moare peștele de acvariu în pârâurile iuți de munte? S-a schimbat schimbarea? Îl fac sushi?

După aia a intrat o reclama la sifoane și m-a scos din reverie – ia sifonul, dă sifonul, unde e sifornul…cine naiba plătește reclame la sifoane?

Ai naibii ăștia cu radioul lor, știri mișto, cu substrat și reclame la sifoane. Am râs de m-a luat plânsul!

 

Cazul Potra – pe unde sunt dosarele?

Potra ăsta, cel care rânjea la cameră fiind înconjurat de mascați atunci când l-au reținut/arestat, este un fost militar devenit mercenar internațional, cu arsenal de război în pivniță și conturi umflate pe spatele mercenarilor morți prin operațiuni private.

Să începem cu începutul: Potra, băiatul cu chef de aventură în Congo și legături dubioase cu Wagner-ul rus, a fost prins cu 1,5 milioane de dolari cash îngropați în podea, grenade în dulap și documente care-l leagă de campanii electorale dubioase – gen cereri de 25-30 de milioane de la Frank Timiș pentru Călin Georgescu, cu promisiuni de mine deschise la Roșia Montană. Procurorii au năvălit cu percheziții mamut, au dus 18 colaboratori ai lui la audieri noaptea târziu și au cerut arestări în lipsă pentru Potra și fiu-său, care-s probabil în Africa sau aiurea în lumea asta, protejând mine de aur sau ceva exotic. Acuzații? De la nerespectarea regimului armelor la acțiuni contra ordinii constituționale – adică, pe românește, omul voia să se joace de-a războiul.

Acum, dosarele: prima oprire, Parchetul General, unde s-au adunat probele. Aici, procurorii civili au pus sechestru pe conturile și averile lui Potra, investigând evaziune fiscală și înșelăciuni cu prejudicii de peste un milion de lei. Apoi s-a zvonit că au migrat spre Parchetul Militar, căci Potra era fost ofițer și prin Congo a dus, mare atenție, și cadre militare active din armata română, care s-au cerut în fără plată de la servici, iar scandalul a explodat la Ministerul Apărării Naționale (MApN), unde ministrul Ionuț Moșteanu, acuză Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) de incompetență sau mai rău, complicitate. „Cum de n-ați știut de arsenalul și banii lui Potra?”, răcnește ministru'( link aici), fără dovezi și fără să bată la ușa CSAT-ului, ca un vecin enervat care sună greșit. Dosarele, bănuim, sunt acum în studiu. Parchetul Militar verifică dacă militarii activi din gruparea Potra au jucat la două capete, și cel Parchetul General sapă după legături cu Rusia și revolte armate.

 

Să cităm din defapt.ro ( link aici ) „ Ce vrea să afle Moșteanu e deja public”

Uimirea oficialilor americani din Ambasada de la București a fost cauzată, în primul rând, de declarația ministrului potrivit căreia o să afle „dacă (DGIA – n.r.) au ştiut şi dacă au fost implicaţi”.

De fapt, cu două luni și jumătate înainte ca Moșteanu să se instaleze la MApN, ministerul a făcut publice rezultatele unor verificări începute încă din februarie 2025.

Potrivit acestor verificări, „în total, 466 de militari rezerviști care provin din Ministerul Apărării Naționale au semnat, după trecerea în rezervă, contracte pe diferite perioade cu companii de securitate care au activat în R.D. Congo. Acești militari au trecut în rezervă la limita de vârstă, prin demisie sau din motive medicale.

(…) au fost identificați șapte militari în activitate – doi subofițeri și cinci soldați profesioniști care, pe timpul concediului de creștere a copilului în vârsta de până la doi  ani, obținut în mod legal, în baza OUG 111 din 2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cu modificările și completările ulterioare, au desfășurat, în mod nejustificat, activități în R.D. Congo, în perioade diferite, în intervalul 2023 – începutul anului 2025, din calitatea de angajat temporar în companii de securitate.”

Practic, Moșteanu avea deja la instalare un raport referitor la acest subiect și ar fi putut cere verificări suplimentare până în acest moment, dacă ar fi considerat necesar.

Informări către Parchet, trimise în anii trecuți

În al doilea rând, potrivit surselor DeFapt.ro, americanii sunt la curent cu mai multe informări trimise Parchetului Militar de către DGIA, conform cărora militari activi ai MApN au acceptat misiuni private în Congo în timp ce se aflau în concediu de paternitate.

Mai mult, foști mercenari din Congo au fost reprimiți în rândurile Armatei de către anumiți comandanți de unități, în ciuda semnalelor de alarmă trase în interior.

În aceste cazuri, responsabilitatea era, pe de o parte, a procurorilor militari și, pe de altă parte, a ofițerilor MApN care au acceptat reînrolarea unor ex-mercenari.”

Între timp, președintele Nicușor declară public că el nu a prea înțeles cum a fost cu anularea alegerilor și cu toată tevatura asta – „În momentul acesta nu am imaginea clară pentru ce s-a întâmplat cu anularea alegerilor. Mai este nevoie de timp. Într-un termen rezonabil din momentul acesta, o să ies public, așa cum am promis, ca să facem o imagine a evenimentului din noiembrie, inclusă în perspectiva generală a războiului hibrid al Rusiei în Europa.”( link aici).

 

Strategie ministerială de tip USR când avem conflict armat la graniță

Gândul.ro, 11 septembrie 2025 – „Fake News marca USR. Moșteanu anunță că „România primește 16,7 mld. €” de la UE / Miliardele de euro sunt, de fapt, un CREDIT/ Românii, în comentarii: „Nu mai păcăliți oamenii” – ( link aici ). Pe scurt USR și-a activat vuvuzelele propagandiste cu următorul mesaj: „România primește 16,7 miliarde de euro de la UE!” – decorat cu logo de partid, colorit festiv și o poză a ministrului Moșteanu zâmbind în lumina reflectoarelor. Instant, susținătorii au sărit cu „Bravo, USR!”, de parcă banii veneau cu baloane și confetti de la Bruxelles.

La o privire mai atentă, descoperim însă că acel „cadou” de 16,7 miliarde nu era altceva decât un credit pe termen lung, cu dobânzi și obligații de rambursare. Așadar, nu primim bani gratis, ci împrumutăm de la UE… pe care tot noi trebuie să îi dăm înapoi, plus dobânda aferentă.

Economiștii și contabilii s-au trezit peste noapte vedete: în loc de grant nerambursabil, ei sunt acum pregătiți să calculeze rate și dobânzi. Între timp, USR a reluat refrenul „România are 16,7 miliarde de euro la dispoziție” fără să mai menționeze că, de fapt, le stă pe umeri un credit de 45 de ani prin programul SAFE.

Trecând peste acest episod inestimabil de isterie progresistă – ambalat, după cum ar zice unii, în șotron cu palme sau gogoși cu piuneze, numirea sau înlocuirea comandanților de arme și a șefilor serviciilor de informații nu e cărămidă ce se pune peste noapte. Construirea unor rețele funcționale la nivel strategic durează ani de zile; nu te apuci să le demontezi pentru că ți-a picat prost senvișul de la automat, tu habar neavând cu ce te joci.

Relațiile strategice cu partenerii noștri externi nu se resetează când te trezești cu fața lipită de cearșaf. Ele sunt clădite pe încredere, viziuni comune și, nu în ultimul rând, pe experiența acumulată în decenii. Le schimbi doar dacă ai o temă, fie că te sperie vreun dosar ( chiar așa, domn ministru, ai vreo „temă”? Te sperie vreun dosar?).

Când americanii te cheamă la ambasadă, o fac doar în cazuri extrem de grave: arestări de spioni, terorism, scurgeri majore de informații, crize care zguduie la modul real Alianța. Și când te cheamă, nu te cocoloșesc. Din contra, îți cam povestesc de mamă. Și de rudele decedate pe filiație maternă. Într-un limbaj necolocvial ce cuprinde și referiri la organul feminin de reproducere. Și-ți mai amintesc și de faptul că e posibil să fi ușor zoomorf.

Gura lumii spune că Moșteanu a fost convocat de americani la o doză de spovedit, împărtășit și că și-a luat și canon de penitență. Mai pe la colțuri se povestește că s-ar fi discutat și de aplicarea planului din Franța, ăla cu demiterea guvernului și proteste violente, aici pe malul Dâmboviței. Bine, nu credem așa ceva. Cum n-am crezut nici că Georgescu va câștiga primul tur al alegerilor prezidențiale. N-am crezut pentru că părea că sfidează logica, bunul simț și inteligența electorală. Dar merită analizată informația.

Ce spun americanii? Că„ Declarațiile lui Moșteanu referitoare la DGIA au stârnit îngrijorare la Ambasada SUA și temeri de periclitare a relației strategice” ( link aici )

Adică am mai luat o…UE!

 

Oare ce zic de treaba asta prim ministrul Bolojan și președintele Nicușor Dan?

Prim-ministrul Bolojan, omul care cred că și-a comandat câteva drujbe noi, tace mâlc despre scandalul Moșteanu-DGIA. În loc să comenteze acuzațiile fără dovezi ale ministrului său, Bolojan se concentrează pe „războiul cu privilegiații” – adică, crește sau nu crește vârsta de pensionare și dă afară sau nu dă afară bugetari. Îl susține pe Moșteanu indirect, spunând că „coaliția funcționează”, dar fără să intre în detalii despre cum un ministru fără ORNISS (sau cu, cine știe?) ar cam băga ceva avocați civili în contracte de armament, de parcă NATO ar fi un birou de avocatură din București. Bolojan, cu mintea lui de administrator de bloc și mentalitate de contabil, probabil se gândește: „Lasă, că rezolvăm cu un PNDL pentru spioni”, dar în realitate, tace elegant, evitând să comenteze. Un tăcere de aur, sau de plumb, depinde de unghi.

Cât despre președintele Nicușor Dan, matematicianul care a calculat greșit puciul din USR și acum se trezește cu fostul său „dușman” Moșteanu la butoanele armatei – o ironie neaoșă cu aroma de balcanism paradoxal și fatalism mioritic, ca un divorț unde foștii soți împart custodia tancurilor! –, Dan e în plină dilemă shakespeariană: „A numi sau a nu numi șefi la SIE și SRI, iată întrebarea!”. Pe 10 septembrie 2025, declară senin că „stabilitatea a fost mai importantă” în primele luni de mandat, promițând numiri „foarte curând” pentru un șef civil la SRI, dar fără să dea nume, că doar nu vrea o criză cu Parlamentul. Pe 4 septembrie, numește discuția „sensibilă”, iar pe 31 august zice clar: nu face propuneri până nu are înțelegere cu majoritatea, că doar coaliția „funcționează” și nu are motive de îngrijorare.

Despre Moșteanu? Nimic rău direct – ba chiar, în august, Moșteanu îl laudă că „înțelege foarte bine importanța armatei” și e implicat în planificare. Dan tace despre acuzațiile la adresa DGIA, probabil gândindu-se la propriile „imagini neclare” despre anularea alegerilor din 2024, și se concentrează pe stabilitate, nu pe circ. Un șef civil la SRI și SIE? Sună bine, dar cine? Mare dilemă.

Pe scurt, Bolojan tace strategic, ca un bugetar la tăieri, iar Dan meditează la numiri ca un călugăr la poarta mănăstirii – ambii evită să comenteze ciobăneala, lăsându-l pe Moșteanu să joace solo. România? Securitatea națională e un șotron invizibil cu obstacole.

Prin birturile din Pitești circulă un zvon. Nici pe ăsta nu-l credem. Cum n-am crezut multe și ne-am trezit că matematicianul dat afară pe scări la USR a intrat pe geam la Cotroceni și din ilustru nimeni activist fugărit de jandarmi fiert pe blocat intersecții, a ajuns președinte. Cică dacă PSD + PNL + USR + UDMR îl schimbă pe Bolojan și-l trimit înapoi la Oradea, USR-ul ar cam furniza ceva medicamente și pentru Nicușor Dan, așa cam de o suspendare, două.

Urât!

Isabela Popovici