Fotbalul mondial și-a pierdut unul dintre marii săi seniori. Franco Baresi, simbolul absolut al lui AC Milan și unul dintre cei mai valoroși fundași din istoria jocului, a murit la vârsta de 66 de ani. Clubul rossonero a confirmat vestea vineri, 31 iulie, printr-un mesaj dedicat celui pe care l-a numit „Rossonero al secolului”.
Anunțul vine după ce, cu numai două zile înainte, AC Milan fusese nevoit să dezmintă informațiile false privind decesul fostului căpitan. La acel moment, clubul precizase că Baresi trecea printr-o perioadă medicală dificilă și ceruse respectarea intimității familiei.
În august 2025, Franco Baresi fusese supus unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea unui nodul pulmonar, urmată de tratament prin imunoterapie. Ultima sa apariție publică importantă avusese loc în februarie 2026, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă Milano-Cortina, pe stadionul San Siro.
O viață întreagă în culorile lui AC Milan
Baresi nu a fost doar un mare fotbalist al lui Milan. A fost Milan.
A evoluat timp de 20 de sezoane pentru clubul rossonero, între 1977 și 1997, adunând 719 meciuri oficiale și 33 de goluri. A rămas alături de echipă inclusiv în perioadele dificile petrecute în Serie B, iar la numai 22 de ani a primit banderola de căpitan.
Sub conducerea lui Arrigo Sacchi și Fabio Capello, fundașul italian a devenit liderul uneia dintre cele mai puternice echipe din istoria fotbalului. Cu AC Milan a câștigat șase titluri în Serie A, trei Cupe ale Campionilor Europeni, două Cupe Intercontinentale, trei Supercupe ale Europei și patru Supercupe ale Italiei. Numărul 6 a fost retras de club după încheierea carierei sale, un privilegiu rezervat simbolurilor care depășesc generațiile.
Pentru publicul din România, Franco Baresi rămâne legat și de finala Cupei Campionilor Europeni din 1989. Atunci, în postura de căpitan al Milanului, a ridicat trofeul după victoria cu 4-0 împotriva Stelei București, pe Camp Nou.
Campion mondial și căpitan al Italiei
Baresi a strâns 81 de selecții pentru naționala Italiei. A făcut parte din lotul care a cucerit Cupa Mondială în 1982, a obținut locul al treilea la turneul final din 1990 și a condus Squadra Azzurra până în finala Mondialului american din 1994.
La acel turneu, a revenit pe teren la numai 25 de zile după o operație la genunchi și a făcut o finală extraordinară împotriva Braziliei. A ratat primul penalty al Italiei la loviturile de departajare, dar nu el a executat lovitura decisivă; după alte ratări italiene, Brazilia a câștigat trofeul.
Dincolo de palmares, Baresi a schimbat felul în care era privit fundașul central. Nu domina prin forță brută, ci prin anticipație, poziționare, inteligență tactică și o autoritate aproape tăcută. A demonstrat că un apărător poate conduce jocul, nu doar să-l distrugă.
După retragere, a rămas aproape de AC Milan, ocupând diferite funcții și devenind vicepreședinte onorific în 2020. Până la final, a reprezentat aceeași idee rară într-un fotbal tot mai grăbit și mai comercial: fidelitatea față de un singur club.
Franco Baresi nu a fost doar căpitanul unei echipe. A fost coloana ei vertebrală, memoria ei și una dintre imaginile definitive ale fotbalului italian.
Milan își pierde căpitanul etern. Fotbalul pierde un reper. Numărul 6 rămâne însă acolo unde a fost întotdeauna: deasupra tuturor.