De ce Ortodoxia nu poate fi tradusă, ci doar trăită – în limba Duhului

Când Cuvântul nu încape în cuvânt

Ortodoxia nu este o idee, este o stare. Nu este o filosofie pe care o înțelegi cu mintea, ci un Har pe care îl primești cu inima curățită. De aceea, prima ispită a lumii moderne este traducerea Harului în limbaj comun.

Astăzi, engleza a devenit noua lingua franca. Este limba tehnologiei, a afacerilor, a culturii pop. Dar poate ea cuprinde ceea ce greaca veche a purtat timp de 2000 de ani? Răspunsul Sfinților Părinți ar fi fost nu. Și nu din mândrie grecească, ci din experiență duhovnicească.

Istoria limbii mântuirii – Aramaica inimii și Greaca Duhului

Domnul nostru Iisus Hristos, ca om, a vorbit aramaica. Limba casei, limba mamei, limba rugăciunii de pe cruce: Eloi, Eloi, lama sabachthani, Talitha kumi, Abba.

Biserica primară a păstrat aceste cuvinte ca pe niște moaște lingvistice, netraduse, tocmai pentru sfințenia lor:

• Abba (“Tatăl”) – Romani 8:15; Galateni 4:6
• Maranatha (“Doamne, vino!”) – 1 Corinteni 16:22

Au fost primele rugăciuni șoptite. Aramaica a fost limba inimii care strigă.

Dar Duhul Sfânt, la Cincizecime, nu a ales aramaica pentru propovăduire. A ales greaca koine.

De ce? Pentru că istoria mântuirii pregătise deja vasul. După Alexandru cel Mare, greaca koine devenise prima limbă comună a lumii cunoscute.

Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că Evangheliile au fost scrise în greaca koine, iar consensul este că Evangheliile au fost în principal scrise în greaca koine. Nu era greaca clasică a lui Platon, ci greaca vie, familiară, colocvială a zilei, cunoscută drept “Koine”, adică dialectul comun al poporului. Limba de pe stradă a Imperiului Roman din partea răsăriteană.

Această alegere nu este întâmplătoare. Greaca Koine este importantă nu numai pentru istoria grecilor, ci și pentru impactul său asupra civilizației occidentale ca lingua franca a Mediteranei. Koine a fost și limba originală a Noului Testament al Bibliei creștine și mijlocul prin care s-au răspândit învățăturile creștinismului.

Deși Iisus a predicat în aramaică (o limbă regională din Iudeea), evangheliile și scrisorile apostolilor au fost redactate și răspândite în greaca „koine”. Aceasta era limba universală (lingua franca) în jumătatea estică a Imperiului Roman.

Greaca Koine era, neoficial, prima sau a doua limbă a Imperiului Roman. Când un apostol predica în Efes, Corint sau Roma, nu avea nevoie de translator. Imperiul roman construise drumurile, dar grecii dăduseră cuvintele. Dumnezeu a folosit drumurile romanilor și cuvintele grecilor pentru ca Evanghelia să ajungă până la marginile lumii.

Primele Liturghii, primele sinoade, primele dogme – toate au fost rostite în greacă. Crezul Niceo-Constantinopolitan nu a fost scris în latină sau engleză, ci în greacă, pentru că numai greaca avea cuvântul homoousios – de-o-ființă.

Biserica Ortodoxă, prin Sfinții Grigorie Palama, Maxim Mărturisitorul și Dionisie Areopagitul, a păstrat cu sfințenie termenii grecești tocmai pentru că traducerea îi golește de relevanță. Și de Har.

Iată sărăcia englezei în fața bogăției eline:

1. Dragostea – Love

Engleza are un singur cuvânt: love. Iubești pizza, iubești soția, iubești pe Dumnezeu – tot love. Iubire universală?

Greaca are patru:

• Agape – iubirea jertfelnică, dumnezeiască, fără interes
• Eros – iubirea doritoare, care tinde spre unire
• Philia – iubirea prietenească, frățească
• Storge – iubirea firească, de familie

Când Ioan Evanghelistul scrie “Dumnezeu este agape”, el nu spune că Dumnezeu este orice fel de iubire. Engleza traduce “God is love” și pierde esența. Și Harul.

2. Pocăința – Repentance

Engleza: repentance – părere de rău, regret moral.

Greaca: metanoia – schimbarea minții, schimbarea lui nous. Nu doar să-ți pară rău că ai greșit, ci să-ți schimbi mintea cu totul, să vezi lumea cu alți ochi. Este o transformare ontologică, nu emoțională.

3. Mintea – Mind / Nous

Engleza: mind – creier, intelect, rațiune.

Greaca: nous – ochiul inimii, organul vederii duhovnicești. Părinții Filocaliei spun: “Mintea să se coboare în inimă”. Engleza nu are cum să traducă asta. Pentru englez, mind nu se poate coborî nicăieri, este închis în cap.

4. Harul – Grace

Acesta este centrul. Engleza grace vine din latinescul gratia – eleganță, favoare, grație. O balerină are grace. O masă are grace.

Greaca charis și mai ales teologia palamită despre energiile necreate – Harul nu este o favoare creată, nu este o atitudine a lui Dumnezeu față de tine. Harul ESTE Dumnezeu Însuși în lucrarea Sa necreată, care te îndumnezeiește. Engleza confundă Harul cu un lucru, Ortodoxia îl trăiește ca pe o Persoană. Complex. Și complicat.

Sfântul Grigorie Palama, stâlp al Ortodoxiei, apără în secolul XIV această distincție: Ființa lui Dumnezeu este neapropiată, dar Energiile Sale – Harul – sunt împărtășite omului. Engleza nu are două cuvinte pentru ființă și energie, le amestecă pe amândouă în “essence”.

5. Cuvântul – Word / Logos

Engleza word – un sunet, o literă.

Greaca Logos – Rațiunea care ține universul, Sensul, Persoana a doua a Treimii. “La început era Logosul…..” –

„Ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος, καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν, καὶ θεὸς ἦν ὁ λόγος.” – „En archē ēn ho logos, kai ho logos ēn pros ton theon, kai theos ēn ho logos” – „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”

A traduce Logos/ Cuvântul cu word este ca și cum ai traduce oceanul cu un pahar de apă.

Poți traduce Cuvântul, dar nu poți traduce taina.

De ce Ortodoxia păstrează limba

Biserica Ortodoxă nu este împotriva englezei. Avem parohii în America și Anglia care slujesc în engleză din iconomie, din dragoste pentru oameni. Dar Biserica știe că limba liturgică nu se improvizează.

Noi, ortodocșii, păstrăm greaca veche și slavona veche nu din conservatorism, ci din acrivie duhovnicească. Pentru că rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă este în greacă Kyrie Iesou Christe, eleison me – iar eleison nu înseamnă doar miluiește, înseamnă toarnă peste mine untdelemnul milei Tale, vindecă-mă.

Engleza este o limbă analitică, săracă morfologic. Nu are diateza medie (nici activă, nici pasivă, ci participativă), nu are optativul doririi duhovnicești, nu are aoristul care arată o acțiune veșnică făcută o dată pentru totdeauna.

Greaca veche a fost botezată de Duhul Sfânt la Cincizecime. Engleza a fost botezată de piața de capital pe Wall Street.

Smerenia limbii

A spune că engleza este prea săracă pentru Har nu este aroganță culturală. Este smerenie teologică.

Este recunoașterea că Dumnezeu a ales un vas anume pentru a-și vărsa înțelesurile cele mai adânci. Așa cum a ales pântecele Fecioarei Maria, nu al oricărei femei, așa a ales și limba greacă, nu orice limbă.

Nu disprețuim engleza. O folosim pentru a ne înțelege la aeroport și în lumea „civilizată”. O folosim ca noua limbă latină. Dar când vrem să vorbim despre cum omul devine Dumnezeu după har – theosis – tăcem în engleză și îngenunchem în greacă.

Pentru că Harul nu încape în litere. Dar a încăput o dată într-o limbă care știa să plângă, să strige Avva și să gândească Logos.

Doamne, dă-ne nu cuvinte mai multe, ci inimă mai curată, ca să înțelegem ce cuvintele nu pot cuprinde.

Surse patristice și istorice: Septuaginta, Noul Testament în greaca koine, Filocalia – Sf. Maxim Mărturisitorul (Ambigua), Sf. Grigorie Palama – Tomul Aghioritic, Liturghierul Ortodox, Istoria Bisericească a lui Eusebiu de Cezareea.