Diminețile seamănă între ele ca două picături de apă. Îmi e și groază să mă uit la telefon. Dacă în primele ore după victoria mea în alegeri, veneau felicitări, acum vin tot felul de cereri și sesizări. Fizic și psihic îmi este imposibil să fac față singur la ceea ce se întâmplă. Deși am echipă de voluntari care se ocupă cu filtrarea informațiilor, volum este mult prea mare.

    În prima săptămână după alegeri am umblat ca un zombi, nu-mi venea să cred în primul rând că am câștigat, în al doilea rând că urmează să mă apuc de treabă, și în al treilea rând, că corpul uman este atât de rezistent la tot felul de substanțe și stări. Consemnul a fost clar pentru primele zile de alegeri. Ca să temporizăm situația am luat împreună cu echipa câteva hotărâri. Prima, și cea mai importantă, nimeni nu promite nimic. Nici că ne implicăm politic în alianțe, nici că angajăm oameni pe relații. Euforia trebuie să treacă, să vedem ce fac și adversari noștri politici. Avem nevoie de o situație limpede, pentru că mai mult ca sigur se vor întâmpla două chesiuni. În primul rând PNL-ul îl va executa pe Scripcaru, și în al doilea rând vom fi nevoiți să vedem ce informații și directive ne vin pe linie de partid.

    A doua hotărâre importantă a fost aceea de a ne organiza rapid ca să dăm semnale de PR în piață. Și ca să nu deranjăm, nu pomenim de adversari politici, ci doar despre dezvoltare și unitate. 

    În una dintre zile, când eram la partid, o colegă mi-a spus că l-ar fi auzit pe Radu Hossu și pe Maxmilian cum dădeau telefoane pe la Primăria Brașov, pe la RATBV, pe la RIAL, pe la Poliția Locală, și unul zicea că e de la cabinetul Primarului Coliban și îi punea să aștepte la telefon, după care celălalt luat telefonul, zicea că e Allen Coliban și să facă bine să și dea demisiile, că tocmai le-a făcut plângeri la DNA, și tot felul de lucruri de genul ăsta, după care se tăvăleau pe jos de râs. Bine, ei după ce au realizat faptul că Scripcaru este învins în noaptea alegerilor, s-au dus în fața sediului PNL, au parcat mașina și au pus AC DC după care îi filmau pe membri PNL cum ieșeau din sediu deoarece nu știau ce se întâmplă. Faină răzbunare dar cam nedemnă exprimarea. Totuși milităm pentru normalitate, nu pentru ieșiri imature de puști răzgâiați. La fel și cu lista de jurnaliști indezirabili care a circulat pe la meeting-urile noastre interne. Am înțeles, ok, dar avem nevoie să înțelegem că apucăturile astea neomarxiste nu aduc nimic bun din punct de vedere social. E adevărat, am cucerit Primăria Brașov, dar Dumnezeu știe ce vom găsi acolo. Oricum timp de aprope o lună am fost zilnic în primărie ca să mă pun la curent cu lucrurile de acolo. Este extrem de mult de făcut pentru că toate contractele, toate serviciile și toți angajații din primărie creează suspiciuni. Nimeni și nimic acolo nu a aterizat la voia întâmplării. Dar cu răbdare, perseverență și multă muncă vom ieși la liman. Oricare ar fi el! În același timp știu că am capacitatea intelectuală de a lucra cu foarte multă informație. Am compus și recompus diferite strategi pentru a face o tranziție cât mai rapidă și care să nu lase diferite tematici ce țin de administrație neacoperite. Nicicum nu am ajuns la o formă finală, probabil va trebui să facem lucrurile ”learn by doing”.

    Chiar și cursul de administrație publică locală ținut într-un week-end de către USR PLUS nu a reușit decât să îmi ridice mai multe semne de întrebare în legătură cu subiectul. Este o situație destul de complexă și complicată, și legislația din România ajută din plin la menținerea acestei stări de fapt. Mai mult decât atât, legea, lăsând loc de interpretări și având uneori lacune, deschide un drum către abuzurile cu care ne-am obișnuit cu toții.

    În altă ordine de idei, am aflat că în interiorul primăriei, fostul primar a amenajat un apartament pentru el. Am rămas trăznit, chiar la asta nu m-am așteptat. Când le-am spus colegilor mei Hossu și Maxmilian, au început să sară în sus ca niște copii zicând că acum avem unde să mutăm plantația bio de iarbă afgană, chiar să o dezvoltăm, și în plus putem să ne facem de cap acolo, nu mai e nevoie să mergem în locuri publice. Putem să punem plantele chiar prin interiorul primăriei, cine naibă sî își dea seama. Hossu de fericire a făcut un joint atât de tare că din două fumuri vorbeam cu bicicleta lui Maxmilian, chiar îi promisesem faptul că o fac consilieră personală pe probleme de mobilitate. Și bicicleta îmi mulțumea. Oricum mă mir cum de nu mi-a făcut Cami deja bagajele ca să mă dea afară din casă, pentru că în fiecare seară ajung atât de obosit și de praf, încât mai nimic nu-și mai face efectul ca să-mi revin. Într-o seară am intrat pe net ca să prezint un jurnal live, și când m-am uitat după aia la ce lucruri am spus, am observat că aveam o față atât de prabușită încât cred că am nevoie să merg într-o vacanță până nu cedez. Și ca și factor de amuzament, eram la sediul partidului, trăsesem două fumuri și luasem două piracetam, simțeam așa cum pot curba mental spațiul și timpul, și am văzut că mă sună Iohannis. Am crezut că am halucinații, i-am răspuns, dar nu-mi amintesc ce am vorbit cu el. Eu sincer am crezut că sunt în delir, dar a doua zi când m-am uita prin telefon, vorbisem cu el 8 minute și 57 de secunde. Ce Dumnezeu am vorbit, nu reușesc să-mi amintesc, eram atât de luat de credeam că sunt Neo din Matrix. Și într-o noapte l-am visat pe Scripcaru, stătea în genunchi lângă patul în care dormeam și se ruga de mine să-l mai las un mandat la primărie. Avea o sacoșă din aceea biodegradabilă, verde, și îmi tot arăta că îmi dă un milion de euro cash ca să-l las în locul meu la primărie. Am făcut un calcul rapid, un milion de euro sunt două mii de bancnote de 500 de euro. Adică două mii de luni muncite cinstit pentru cineva care are salariul mediu pe economie în România. În 40 de ani de muncă, muncești aproximativ 480 de luni. Asta însemnă că omul ăsta vroia să mă mituiască în somn cu aproximativ munca de o viață a patru oameni, dacă ei nu ar fi cheltuit nimic. Ciudat, de unde are omul ăsta atâția bani? M-am întors pe partea cealaltă, l-am lăsat în plata Domnului.

    În rest, agonie. Nu a mea, eu sunt în delir, delirul câștigătorului, nu m-aș opri o clipă din party, aștept cu nerăbdare să îmi intru în atribuții, dar simt cum tot sistemul creat de Scripcaru agonizează. Nu se așteptau să piardă frâiele puterii. Și se mai așteaptă să fac ceea ce a făcut Scipio Africanul Cartaginei. Să ard totul din temelii și apoi să ar pământul. Nu este cazul, sunt unele chestii faine, și unele mai puțin faine, și simt un vibe bun și o energine bună în jurul meu. Mai puțin din partea angajaților primăriei și a regiilor care țin de primărie. Pe bună dreptate, chiar am nevoie să îmi demonstreze profesionalismul lor. Vreau să facem chesti bune și superbune. Merg pe stradă și oamenii mă opresc să mă felicite și să schimbe două vorbe cu mine. Ceea ce îmi dă un sentiment plăcut. Norocul meu că bag zilnic uppere și simt cum pot să mă concentrez mai bine, îmi vin cuvintele mai rapid, îmi vin niște amintiri din copilărie pe care le credeam uitate. Sunt bune chestiile ăstea pentru chimie cerebrală, potențează tot ceea ce contează pentru o gândire lucidă. Am învățat enorm de când am căștigat alegerile, simt cum chiar tot potențialul meu poate fi exploatat pentru Brașov.

    Chiar dacă sunt pus în situația de a administra orașul împreună cu consilierii PNL și PSD, simt că sunt oameni deosebiți care vor achiesa la proiectele mele. Știu, știu, politica este arta compromisului, însă ceea ce s-a întâmplat în administrația Scripcaru este istorie. Am toate atuurile necesare pentru progresul orașului. Sunt organizat și acum am acces la resurse, în plus sunt convins că atăt consilierii PSD cât și consilierii PNL au bune intenții și vor înțelege sensul în care vom merge pentru cetățeni. Și sper să am o bună înțelegere și cu Adrian Veștea. Acum am nevoie de câteva victorii rapide pentru PR și pentru moralul trupelor, ceva cu care să pot veni în fața alegătorilor. Mai apoi vom da drumul la multe proiecte faine. Și dacă ajungem cumva să facem un scor bun la alegerile generale, atunci mai bine, o să ajungem la guvernare. Nu că m-ar interesa acest aspect, pentru că se ceartă ca niște nebuni în partid, dar dacă reușim să ne înțelegem, vor veni vremuri de prosperitate pentru comunitatea mea. Și ăsta este cel mai important lucru.

    Îmi e dor să mă joc cu fetița mea!  

 

Alien

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro

( Text publicat pe site-ul infobrasov.net )