Primăria USR-istă a Brașovului pare încurcată rău de crucea din Parcul Eroilor Anticomuniști. Nu mai încape de ea pe stradă. Probabil le „ zgârie” retina aia „ politically correct” care nu poate să vadă altceva decât „ Cancel Culture”, asezonată cu elemente pornografice și idei hipsterești. Ce ne sunt servite nouă, sub egida curcubeului și a multiculturalității îndoielnice, pe post de „ hai să ne înțelegem că oameni suntem și noi”. Nu, nu sunteți!

Și dacă brașovenii nu sunt suficienți de inflamați din cauza politicii locale, făcute cu sârg și inconștiență de către USR, mai vine un pic de gaz pe foc.

Luați de citiți

Postare de pe Facebook a lui Gruia Hilohi

„ O veste proastă şi pentru cei care sperau că mişcarea “CANCEL CULTURE” nu va continua cu transformarea peisajului urban la Braşov (după celebra mâzgălire pe bani publici de acum câţiva ani, a unui monument de secol XVI, într-o piaţetă).

Tocmai ce s-a aprobat bugetul pentru demolarea crucii mari din Parcul Eroilor, după nenumărate solicitări făcute în acest sens de o persoană ce se simţea probabil discriminată de respectivul simbol. Pretextul invocat este acela de a se face de către primărie un alt monument exact în acelaşi loc, evident fără lucruri care deranjează, de data asta.

Că întreaga civilizaţie europeană a progresat după Evul Mediu tocmai datorită renaşterii filonului antichităţii greco-romane, grefat spiritual pe morala şi responsabilitatea creştină, probabil este un fapt necunoscut pentru cine detestă istoria, sau crede că lumea a început o dată cu el

Să comentăm un pic, așa de duminică dimineața. Să se știe că nu e sat fără câini!

Noua cultură nu mai are legătură cu creștinismul și simbolistica lui, considerate fanatism desuet și primitiv. Noua cultură se erijează în oferirea libertății de conștiință dezrădăcinând din punct de vedere moral individul, dezlipindu-l de tradițiile sociale în care acesta a fost educat.

Pentru că noi, poporul român, avem trei caracteristici care ne-au ținut oarecum omogenizați pe aceste teritorii. Și aceste trei caracteristici, definitorii, sunt luate cu asalt de către „ Cancel Culture”.

În primul rând Biserica Ortodoxă și credința populară. Un melanj care a obținut de-a lungul secolelor validarea congruenței dintre credință și superstiție. Povești populare în care Dumnezeu și Sf. Petru se metamorfozează în chipuri umane și fie cerșesc prin cimitire, fie merg pe ulițele satelor, sau în care Isus vine pe pământ printre oameni, într-un peisaj eminamente sătesc pentru a testa și inspira. Sau sfinți atinși de o pseudonebunie ca element de autoprotecție în fața unei societăți orientate spre acapararea de lucruri iluzorii, materiale. Deși, propriuzis, încreștinarea populației vorbitoare de limba română are loc definitiv undeva spre secolul XIII – XIV, fiind unul dintre ultimele popoare încreștinate din Europa, și mai ales, încreștinarea lui prin ritul bizantin al Bisericii Răsăritene ( Ortodoxism), filonul tradițiilor populare, a superstiției, a credințelor ancestrale, a basmelor, crează un factor religios unic. Chiar și iconografia reprezintă sfinți în port popular, încălțați cu opinci, sau pe Sf. Gheorghe călare înfigând lancea într-un soldat otoman, în loc de balaur.

În al doilea rând, limba vorbită în arealul României, are caracteristici unitare, bazată pe limba latină, cu cuvinte de împrumut din limbile slavone și turce, și mai nou din franceză și engleză. Dar baza rămâne aceeași.

În al treilea rând, tradițiile. Dansul, transmiterea orală din generație în generație, obiceiurile conforme calendarului anotimpurilor sunt destul de omogene, trecând proba timpului în arealul României. Și aici amintesc de Drăgaica, de Sânziene, de Dochia, de Dragobete.

Nu suntem un popor mai bun sau mai rău ca alte popoare. Nu suntem nici centrul lumii, dar nici periferia civilizațiilor. Și fiind un popor tânăr din punct de vedere istoric, și pus la răscrucea dintre creștinism și islam, este uimitor faptul că am rezistat și rezistăm sutelor de atacuri mai mult sau mai puțin fățișe din partea vecinilor.

Am reușit ca în inconștiența noastră să construim un soi de civilizație înrădăcinată în credință, limbă și tradiție. Singurele lucruri importante care ne țin omogenizați, și ne dau caracteristica de unitate.

Și atacurile asupra acestor trei stâlpi civilizaționali sunt furibunde.

„ Cancel Culture” vrea să ne smulgă din sânul credinței, punând în loc apostazia occidentală.

„ Cancel Culture” ne invadează limba, aducând neologisme și introducând „ romgleza”.

„ Cancel Culture” ne înlocuiește tradiția, polarizând societatea spre consumerism exacerbat și evenimente culturale de import.

 

„ Cancel Culture” este încercarea de a înlocui individualitatea cu obsesia neomarxistă a omului nou, a egalitarismului, a nivelării sociale în numele binelui comun

 

„ Cancel Culture” nu suportă prezența simbolistică a creștinismului, ce translată creștinul aproape instantaneu la valorile comune ale credinței.

Crucea în creștinism înseamnă atât condamnarea și uciderea unui nevinovat, cât și travaliul drumului de la viciu la virtute cu ajutorul exterior dat de către o forță supranaturală, omnipotentă și ubicuă. „ Cancel culture” dorește să impună cultura programării neurolingvistice, în care soluția este în interiorul omului, fără ajutor exterior, divin.

Simbolistica crucii nu este profitabilă. Nu se cumpără de la supermarket. Nici virtutea nu este profitabilă. În schimb viciul este profitabil. Ca atare „ Cancel Culture” preferă cultivarea viciului și militează pentru ascunderea simbolurilor ce pot comuta atenția spre latura umană, non-comercială a omului. Și asta în numele corectitudinii politice. Și a nivelării sociale. Și a apostaziei.

Înlocuirea caracteristicilor de bază ne anulează identitatea. Anularea identității ne va „ pierde” în imensitatea culturală comună. Structura individuală și de grup ne va înghiți și nivela, în numele unui bine social contrar intereselor fiecăruia.

Oameni buni, lăsați crucea aia acolo, așa cum e ea. Niște oameni care și-au pierdut viața pentru libertatea noastră, merită să mi amintim sub acest simbol. Să lăsăm generațiile viitoare să se ocupe de construirea unui alt monument. Acum rana este prea adâncă, prea profundă, și cicatrizarea se face anevoios, prin durere și sacrificiu.

Nu ne dezrădăcinați în numele unei bune relații cu Bruxelles-ul și cu „ mama” denaturată, Europa.

Pentru că în caz contrar vom scoate din sufletele noastre și vă vom aminti câteva strofe definitorii din imnul național. Luați și citiți CU MARE ATENȚIE !

 

„ O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,

Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,

În astfel de pericul s-ar face vânzători!”

 

„ N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!”

 

„ Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!”

 

Dan VÂJU

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro