„ Apostolii au grăit în limbile neamurilor!”. Acesta este rezultatul vizibil al miracolelor făcute de către Dumnezeu în ziua de Rusalii. Și asta prăznuim noi astăzi conform calendarului Ortodox.

Practic, la 50 de zile de la Paște, asupra ucenicilor a coborât Sfântul Duh „ în chipul unor limbi de foc”. Cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine.

Miracol!

Am auzit la o prelegere, undeva, cândva o idee care m-a pus pe gânduri. Și am ales să o țin într-un colțișor cu amintiri la care revin uneori, ca să le rumeg în liniște, pentru că trăiesc cu senzația că Dumnezeu comunică permanent cu noi, dar problema e la noi și nu la el.

Esența idei care m-a pus pe gânduri a fost „ metoda” ( dacă îmi este permisă exprimarea) prin care omul ajunge să înțeleagă ideea de Dumnezeu fără să o abstractizeze sau să o „ umanizeze”.

Păi prima „ metodă” este să te naști așa. Și atunci te cheamă Arsenie Boca, Cleopa, Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc. Și acestea sunt exemple ale ortodoxismului contemporan, date în numele unui text cursiv și înțelegerea facilă a narativului. Pentru că au fost și sunt mii ca ei. Pur și simplu te naști, nu te mai chinui să ajungi la Divin prin travaliu intelectual, nu mai răsucești gândirea filosofică prin idei abstracte și nu-ți mai chinui trupul. Pur și simplu te naști conștient fiind că ești una dintre moleculele care formează „ totul”. Și comportamentele tale, ca atare, traduc în lumea materială ceea ce este ascuns ochiului uman și înțelegerii profane.

A doua „ metodă” este să parcurgi etapizat, un drum cu mai multe etape, unele dintre ele fiind chinuitoare. Și asta poartă numele de asceză inițiatică. E un drum anevoios, greu, cu multe urcușuri și coborâșuri. Și „ premiul” este cunoașterea căilor misterioase ale Divinității. Majoritatea celor care parcurg drumul ascezei inițiatice, fie rămân pe drum, fiind în posesia unui „ adevăr” relativ, fie renunță, recunoscând faptul că lumea în care trăim este mult prea densă și condensată, și ca atare opusă spiritului, și mai ales, că este plină de vicii. Vicii aflate în contradicție flagrantă cu Dumnezeu, sau mai precis, cu ce vrea acesta de la om și pentru om. Foarte puțini dintre cei care parcurg acest drum ajung și la capăt. De fapt, drumul, traseul, pentru specia umană în cazul acesta, este mai interesant decât scopul. Nu „ ni se dă” la toți! Nu „ putem” toți!

A treia metodă este la fel de simplă ca prima. E ca un fel de „ Breaking News”. În timp ce tu îți vedeai de viață, vine așa o „ palmă din cer” care într-o fracțiune de secundă schimbă totul. „Saule, Saule, de ce mă prigonești?” ar fi auzit în timp ce gonea cu calul prin deșert acela ce mai târziu avea să fie numit Sfântul Apostol Pavel, în timp ce nutrea gânduri mai puțin creștine. Și Pavel s-a transformat, brusc și misterios, din persecutor în misionar. O rotire conceptuală la 180 de grade. Sau cum se spune în popor ( frumos, românește, profund) „ i-a fost dat să vadă”. „ I-a fost dat!”.

Concluzionez!

Din punctul meu de vedere, înțelegerea lumii, a mișcării relativ haotice a oamenilor poate fi însumată în câteva cuvinte – „ Lumea n-a fost niciodată prea bună sau prea sănătoasă la cap!” . Și înțelegerea fenomenologiei ce implică decodarea haosului relativ și de necuprins cu mintea cere mai mult decât înțelegere la nivel uman, oarecum plat, comun, profan.

E mai mult decât motivarea intrinsecă de ordin social, sau o organizare strict văzută prin prisma sociologică. Și chiar mai mult decât o translație a unui impuls electric dintre axon și dendrită, o descărcare a unor neuroni, o anulare sau exacerbare a senzației de liber arbitru.

Ajutorul, ca specie, îl căutăm de obicei în afara noastră, recunoscându-ne neputința, chiar dacă din orgoliu, tindem să devenim Dumnezei.

Sunt Rusaliile! Să ne bucurăm!

 

Dan VÂJU

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro

Foto – doxologia.ro