Turcia, Ungaria și Iran creează o nouă rută comercială prin Marea Mediterană care ocolește România/ Turcia vrea să devină un hub comercial și tehnologic gigant în detrimentul României/ Proiectul Alexandroupoli care ar fi pus România pe harta „coridorului vertical de gaze” are șanse mari să fie abandonat și pentru că România nu are control asupra infrastructurii critice/ Se pregătesc Frățiile Arabe să furnizeze bunuri și servicii bazei militare de la Kogălniceanu ce va găzdui peste 10.000 de militari NATO și familiile lor?

              Conflictul armat din Ucraina a pus pe jar și pe gânduri toată Europa. Atacul Rusiei a umblat solid atât la nivelul general de trai al europeanului, obișnuit să trăiască bine și ieftin din materii prime rusești (vezi cazul industriei chimice din Germania), cât și la traseele comerciale, aducând o perturbare a liniilor de aprovizionare din China către Europa. Cum ar veni, Putin nu dă numai cu rachete după ucraineni, ci a băgat și mâna în buzunarul europeanului de rând.

               Și asta nu este doar o concluzie sosită direct în preambul, ci realitatea tristă și scumpă în care am ajuns să trăim.

Interesant este în acest context rolul Austriei. Draga noastră Austrie (Schengen știe de ce), țară fără resurse petroliere care, în schimb, face legea în Estul Europei la capitolul extracție și distribuție de combustibili și derivate, împreună cu Ungaria, au o apropiere suspectă de Kremlin, chiar dacă au jurat dragoste eternă bătrânei Europe. Dragoste ce se dovedește a fi din interes și care erodează la fundamentul UE. Dacă e pe bani și pe zone de influență atunci numai de bine.

Numai că lucrurile nu rămân doar la nivel declarativ cu Austria și Ungaria sau la, hai să-i spunem, băgat bățul prin gardul în UE. Ci există și o zbatere vioaie pentru găsirea de noi rute comerciale. Și una dintre aceste rute va pune Ungaria pe harta transportului și comercializării de produse petroliere și derivate.

O informație venită pe surse, care are și un caracter semioficial (hello, băieții cu ochi albaștri și epoleți asortați), ne pune în temă cu faptul că rafinăria Bandar Abbas, cea mai mare rafinărie din Iran, aceea la care a avut loc un incendiu vara trecută, este într-un plin proces de retehnologizare. Cu utilaje de ultimă oră. Pentru că, în curând, aceasta va începe să rafineze petrol și pentru un grup petrolier gigant care va avea acționariat companii mari din Turcia, Iran, Rusia și Ungaria. Select grup! Pornit să cucerească Europa.

Pentru că produsele de rafinărie vor lua drumul Europei pe cale navigabilă spre porturile Trieste, Izmir și MBM (Albania), și de acolo în toată Europa. De ce Trieste? Păi acesta este noul port al Ungariei deși Ungaria nu are ieșire la mare. Albania? Țară majoritar musulmană?

Putem spune că asta este ok, că rutele comerciale sunt totuși în dinamică normală a cererii și a ofertei, că totul se bazează pe investirea de capital și calcule economice. Dar când în joc avem Iran, Rusia, Turcia, Ungaria, lucrurile încep să arate un pic suspect. Nu zice nimeni să nu investești și să faci profit. Dar când de investiții și profit se ocupă niște guverne prietene lui Putin, treaba începe să pută.

               Rău! De ce rău?

               Pentru că de la Iran, Turcia, Rusia și Ungaria noi, românii, nu ne putem aștepta de la nimic bun. Și pentru că ei tocmai creează o rută alternativă pentru ruta Mării Negre.

               Ruta alternativa gândită de americani și care ar fi avut sorți buni de izbândă, și pentru care s-a alocat deja un buget estimat la 6 miliarde de dolari, ar fi un așa numitul coridor vertical de gaze care ar plasa Grecia ca poartă principală pentru aprovizionare pentru țările din sud-estul Europei. Ei bine, acest coridor tocmai primește un șut în cWr. Ce presupune acest proiect? Presupune crearea unei rute alternative pe teritoriul UE care să plece din portul grecesc Alexandroupoli și să unească toate porturile strategice de la Marea Neagră – Burgas, Varna, Mangalia, Constanța. Practic vorbim de o rută alternativă care scoate din joc traversarea strâmtorilor Bosfor și Dardanele pentru a ajunge din Marea Mediterană în Marea Neagră. Adică scoaterea Turciei din acest joc.

               Aproape 30 de companii, inclusiv românești, au depus cereri neangajante de capacitate pentru viitorul coridor transbalcanic de gaze, ca fază a “testului de piață” privind modernizarea și extinderea sistemului de transport al gazelor din Grecia de către compania de stat DESFA.         Printre companiile românești interesate se numără OMV Petrom și Romgaz, care a semnat un contract cu Soccar pentru livrări potențiale de până la 1 miliard de metri cubi pe an.

                Transgaz ar putea deveni acționar la terminalul LNG de la Volos, după ce Mediteraneean Gas, compania elenă care dezvoltă proiectul Argo, a cerut organismului de reglementare energetică al țării să aprobe intrarea în proprietate a OTS-ului românesc cu o participație de 15%.

               Operatorii sistemelor naționale de transport al gazelor naturale din mai multe țări din Europa de Est și Balcani se pregătesc să solicite fonduri UE nerambursabile din Fondul de Modernizare pentru întărirea rețelelor lor de conducte și amplificarea interconectărilor dintre ele, în scopul diversificării surselor de aprovizionare cu gaze a țărilor respective, prin consolidarea accesului la gaze naturale lichefiate (LNG) venite pe mare la terminalele de profil din Grecia.

              Numele companiilor implicate în acest proiect – Transgaz, DESFA (Grecia), Gastrade (Grecia), Bulgartransgaz (Bulgaria), ICGB (Bulgaria-Grecia), FGSZ (Ungaria) și, cu statut de observator, Eustream (Slovacia), GTSOU (Ucraina) și Vestmoldtransgaz (Republica Moldova).

Aici trebuie să adăugăm faptul că toate porturile de pe acest traseu sunt porturi strategice NATO, și bugetul proiectului Alexandroupoli prevede și modernizarea acestor porturi strategice.

               Ce ne transmit sursele din Orient? Păi ne transmit faptul că această investiție are toate șansele să fie abandonată, și noi să rămânem din nou cu degetul în gură și ai nimănui, nemaicontând ca rută comercială ci doar ca rută de contrabandă.

               Ce zic turcii? Păi turcii zic că ei vor să fie cel mai important hub de dezvoltare economică, comercială și tehnologică din zonă. Cu alte cuvinte, să facă ei jocurile în zonă. Inclusiv prin alegerea terminalului Oil&Gas din Albania, țară predominant musulmană.

Ce face Statul Român? Păi exceptând câteva vizite la nivel înalt unde s-au băut cafele și s-au scărpinat în ceafă, fiind an electoral, mai nimic. Cum ar veni ne place să trăim la nivel de decidenți politici din combinații, dar când trebuie să luăm decizii strategice, grele, cântărim un pic diferit. Mai mult pentru buzunarul partidelor, mai puțin pentru dezvoltarea țării. Mai mult la ciordit și mai puțin la popor.

Pentru că deși presa a răgușit de câte ori a scris despre Callatis Gas și Octogon, cele două terminale Oil&Gas de la Marea Neagră asupra cărora planează suspiciuni grave de contrabandă cu produse petroliere și de asociere cu grupuri economice și de influență din zona Rusiei, autoritățile române încă se mai gândesc cum să acționeze. Un fel de „Mircea, fă-te că lucrezi” sau de „stai așa că nu-i așa”. Mai nou a apărut în presă și informația că Grupul Servicii Petroliere (GSP) a ajuns în instanță cu Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța pe motiv că i-au fost reziliate contractele de închiriere încheiate în 2014. Practic, grupul GSP n-a plătit chiria pe terenurile pe care are clădirile, în valoare totală de 886.482,26 lei, respectiv 40 de facturi de chirie restante la plată și scadente în perioada martie 2019 – august 2022. Un mizilic! Și cu toate că are datorii certe și eligibile, GSP în loc să plătească, dă în judecată creditorul cerându-i să respecte contractul pe care tocmai l-a reziliat.

               Te iau durerile de cap!

Și asta doar așa, ca să înțelegem ce trai pe vătrai e prin Portul Constanța și cam cine face legea pe acolo! Oricine, mai puțin cine trebuie să facă legea. Și de ce suntem considerați niște paria, demni doar de a fi jefuiți și ocoliți în chestiunile importante. Pentru că voința noastră politică se termină la burta politicianului pentru care nu contează cel 19 milioane de suflete care trăiesc pe aici ci numai propria bunăstare.

               La care adaugăm și dezvăluirile din faptele frăției vameșilor, a căror reprezentant de seamă, Paul Petrof, șeful Vămii București negocia mită în diferite limbi și se comporta de parcă a aterizat direct din cartelurile mafiote de la Medelin. Măcar e bine că acum își scrie autobiografia nuanțată care cuprinde date, nume, sume pe baza promisiunii că justiția va fi blândă.

Statul Român NU are control asupra infrastructurii critice! Și asta pentru că nu e în stare să aplice exact legile pe care el le-a dat.

               Ce ar putea face în cazul Porturilor Constanța, Mangalia și Midia? Ca să nu mai fie fiefurile contrabandiștilor?

               Un control strict al companiilor care operează acolo. Introducerea unui management instituțional performant cu oameni angajați pe criterii de performanță și integritate. Pentru că nu te poți aștepta de la companii offshore cu acționariat fantomă, fantomă care de cele mai multe ori bântuie pe holurile Kremlinului, să aprovizioneze România în cazul probabil al unui conflict militar.  

               Din punct de vedere strategic suntem pe nicăieri. Instituțiile statului nu-și fac treaba chiar dacă au legea de partea lor!

Ba mai mult, Statul Român are legislație care prevede faptul că investițiile străine sunt examinate de către Comisia pentru examinarea investițiilor străine directe (CEISD) care-i are ca invitați permanenți pe băieții cu epoleți de la SRI și SIE. Și, începând de la finalul lui 2023, comisia autorizează și investițiile din țări membre UE.

               Și pentru că aceste chestiuni arată un dezinteres grav la adresa cetățeanului din partea instituțiilor statului, care preferă să se facă că așa ceva nu există, trebuie să vedem și ce urmează odată cu deschiderea bazei NATO de la Mihail Kogălniceanu care va găzdui peste 10.000 de militari împreună cu familiile lor. O investiție de numai 2,5 miliarde de euro care intră în economia României!

               Numai 2,5 miliarde de euro!

               Dar ce oferim noi partenerului strategic NATO chiar în proximitatea bazei militare care va găzdui 10.000 de militari? Bază care la o adică, dacă se gândește Putin să intre peste noi, va fi exact baza de unde se va forma și coordona defensiva? Păi le oferim companii obscure cu acționariat fantomă, ascunse bine prin Cipru sau alte paradisuri fiscale, cu legături la Moscova care acționează nestingherite în portul Constanța și care au bugete nelimitate, frații siriene inventate de fosta securitate a lui Ceaușescu care fac legea împreună cu frăția vameșilor, un Port Constanța făcut șvaițer, paradisul contrabandiștilor și al traficanților de substanțe interzise, țigări, parfumuri, haine contrafăcute, port prin care contează numai câți bani negri sub formă de șpăgi grase se scurg către buzunarele „care trebuie” și instituții ale statului impotente la a găsi vinovați și la a destructura rețele infracționale transfrontaliere. Asta le oferim! Mari companii cu acționariat fantomă care cu siguranță se vor înscrie pe la licitații pentru a livra materiale de construcții, forță de lucru, combustibil, catering și alte servicii către baza militară.

               Cum sună asta? Cum vor reacționa cei din NATO când vor afla că pe la gardul lor se perindă companii offshore cu acționariat fantomă, sau arab, sau rusesc. Noi zicem să nu se mai complice treburile, să-i cheme direct pe toți. Frățiile musulmane, Isis, Daesh, Hammas, Hezbolah și alte asemenea. Să-i cheme și să le facă contracte și să le dea și altele la cei 10.000 de militari NATO și familiilor lor. De ce? Ca așa au zis combinatorii din vechile structuri filoruse ale serviciilor secrete. Și poate le iese și de o șaorma.

Poate le recomandă Frățiile Musulmane și o companie de paza ca alea care se plimbau prin terminalele din Portul Midia fără autorizație de la Poliție și plan avizat, care să instaleze camere din alea „bune” de transmit în timp real la Moscova și mai decodează și semnalele wireless, de pățesc exact ca la tragerile cu Patriot de la Capul Midia, de n-a mai plecat Patriotul din lansator.

               Companii pe care noi, Statul Român, nu putem să le controlăm în nici un fel din cauza păienjenișului de interese obscure, sponsorizări grase la partid, dezinteres și indolență. Prin infrastructura critică poate penetra aproape oricine cu condiția să plătească bine sau să aibă „recomandare”.

               Dar asta se va întâmpla numai dacă nu se vor solicita coduri Ncage și certificate de securitate de către partenerul strategic. Știu oamenii de la NATO, care sunt bine intenționați, ce-i așteaptă la Mihail Kogălniceanu? Au ei antivirus pentru hoardele de companii care bântuie în zonă la limita legii fără să fie tulburate de instituțiile statului? Nu-și vor pune mâinile în cap și își vor blestema zilele când vor începe presiunile pentru favorizarea companiilor autohtone experte în țepe și neplata datoriilor către furnizori și bugetul de stat? Nu-i va lua ficatul și bila când companii cu acționariat apropiat de vechea securitate vor veni să dea cu bidineaua prin baza militară?

               Chiar ne întrebăm dacă NATO chiar e sigură că face bază militară cu 10.000 de militari și nu platou de filmare. Nu de alta dar ca să ne luăm bilet, cola și pop corn din timp. 

 

              

#InformațiaBrașovului