Pregătesc rușii un cartel care să controleze prețul GPL-ului în România?/ Ce operațiuni vor finanța pe teritoriul României?/ Se încearcă în România un model de destabilizare gen Ucraina și Republica Moldova?/ Strabag, constructorul bazei militare NATO de la Kogălniceanu are de curând un acționar rus obscur care deține 24% din companie/ Sistemul rusesc TOBOL a fost utilizat în România?/ Liniște agresivă a autorităților în fața întrebărilor incomode

               În porturile Românești de la Marea Neagră operează orice companie așa cum vrea ea, sau cum a picat la mica-mare înțelegere cu autoritățile. Cam ca în Evul Mediu pe latura bizantină a lumii, cu aromă de levant. Și lucrul acesta creează un haos general, incontrolabil (de aia îi spune haos), un haos care produce bani mulți și negri, căpușând o țară întreagă. Aviz amatorilor care credeau sau încă mai cred că pe aici bântuie legea și ordinea.

               Păi bântuie. Legea junglei și ordinea plăților direct în cash. Sau Bitcoini, ca să ne dăm și noi un pic cosmopoliți și conectați la lumea bună.

               Autoritățile? Ei bine, acolo unde nu sunt depășite de situație, fie sunt pe modul silențios și atente cu ochii la punga personală, fie sunt asociate la toate combinațiile prin prepuși obscuri.

               Dar să detaliem un pic situația.

            Acum ceva timp Consiliul Concurenței a anunțat că șapte companii din Portul Constanța, Canal Sea Services SRL, Black Sea Pilots SRL, Maritime Pilot SRL, Black Sea Services SRL, Compania de Remorcare Maritimă Coremar SA, Logistic Remo Services SRL și Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa (CNAPMC), au primit o amendă record de 22.317.212 de lei (aproximativ cinci milioane de euro).

            De ce au primit, onor, companiile acestea amendă?

          În afară de Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA, celelalte șase companii sunt principalii jucători pe piața serviciilor de pilotaj şi remorcaj de manevră a navelor maritime în porturile maritime românești, Constanța, Mangalia și Midia. CNAPMC SA este societatea care reglementează și administrează aceste servicii. Amenda imensă aplicată acestui cartel a venit ca urmare a unei înțelegeri care a creat un monopol în activitatea de pilotaj și cea de remorcaj maritim de manevră. Pe de o parte Consiliul Concurenței a sancționat înțelegerile comerciale făcute de firmele care dețin remorcherele folosite la manevra navelor și de cele care dețin piloții care conduc manevrele de la bordul navelor care intră în porturile românești.

          Deci, cum ar veni, câteva companii au pus-o de un monopol, dar nu le-a prea mers, a venit autoritatea statului și le-a dat amendă. Sincer, ne mirăm cum de le-a dat amendă, dar să fie primit.

         Acum, prin zonele obscure ale porturilor maritime românești se aude o altă „combinație”. Tot cu iz de monopol. Numai că de data aceasta nu vorbim de servicii de pilotaj şi remorcaj de manevră a navelor maritime, ci de import de GPL. Cum ar veni, s-au strâns proprietarii de terminale Oil&Gas din porturile românești de la Marea Neagră și s-au înțeles să scumpească un pic serviciile, astfel încât să controleze un pic prețul GPL-ului. Nu mult, dar suficient cât să ne ardă pe toți la buzunare. Și apoi să dea vina pe inflație, cere și ofertă, scumpiri pe lanțul de distribuție, războiul din Ucraina. Nu contează, găsesc ei ceva cu care să ne scoată ochii. Și care să-i țină departe de Consiliul Concurenței cu bănuțul extra scurgâdu-se spre un offshore cipriot.

Dar asta nu e tot!

        Gurile rele mai spun că blatul cu GPL e făcut și pentru căpușarea Bazei Militare NATO de Kogălniceanu. Și că băieții deștepți care deja așteaptă profiturile să vină în paradisuri fiscale, ar fi fost colegi cu anumiți sirieni în Colegiul Național de Apărare.

Revenind!

        Platformele acestea de Oil&Gas în marea lor majoritate au o parte din acționariat obscur și bine ascuns fie prin spatele unor firme paravan, fie offshore-uri, companii foarte apropiate de Rusia lui Putin, afacerea este pe cale să explodeze prin portofelele românilor. Aici facem o paranteză și revenim la ceea ce devoalam acum câteva săptămâni, dar pe scurt. Terminalele Oil&Gas de la Marea Neagră sunt obiective considerate strategice. Și pentru că sunt considerate strategice sunt ținute sub observație de câteva instituții ale Statului Român. Instituții care se pare că sunt depășite sau au un spirit de observație nedezvoltat. Și care studiază de luni bune cum au sărit acțiunile de la un personaj la alt personaj mai ceva ca mingea de ping-pong.

       Mai mult, există și unele informații cum că n-ar fi vorba numai de un cartel care să controleze prețul GPL-ului, ci că ar fi vorba de companii străine cu acționariat mai mult sau mai puțin vizibil care ar dori să pună mâna direct pe porturile de la Marea Neagră. Dar asta încă se află în documentare, dat fiind faptul că trebuie să apară niște „audiții” ambientale în premieră cu niște băieți de la anumite consilii și bănci care s-au chinuit să obțină o amânare de 3 luni a aplicării unor legi. Asta ca să poată vinde pe vreo 14 milioane de euro o dană portuară construită ilegal, ce a fost ipotecată și executată de o bancă. Cică în afacere ar fi implicat direct Grupul de la Cluj.

Cert este altceva.

       Cert este faptul că iminenta construire a bazei militare NATO de la Kogălniceanu, cu un buget de 2,5 miliarde de euro a dat drumul la tot felul de planuri atât pentru antreprenori cinstiți, cu taxele și impozitele plătite la zi, dar mai ales pentru grupurile de interese extrem de MARI din județul marilor monopoluri dubioase și a companiilor obscure, Constanța.

Că unde-i un ban bun de încasat….

       Se aude prin anumite cercuri conectate serios la realitatea românească că însuși CONSTANTIN PĂPUȘOI (care deține pașaport românesc cu numele de CONSTANTIN LEONOV și pașaport ucrainian cu numele de MASIUTKIN IHOR), personaj demn de filmele cu James Bond, amestecat în multe povești cu companii offshore, umblă pe traseul Londra, Istanbul, Moscova cu scopul de a crea un grup care să se lipească de construirea și dotarea bazei militare. Grup de care se arată foarte interesați de a face parte anumiți cetățeni arabi. Numai că tot din acele cercuri concentrice și serioase se aude și că nu prea mai calcă prin Republica Moldova și nici prin Ucraina, fiind căutat pentru a da diverse explicații cu privire la niște fonduri care nu mai sunt sau despre ceva motorină „mătrășită” ( nota redacției – n-am înțeles ce înseamnă motorină „mătrășită”, doar am citat o sursă).

       Acum, să ne înțelegem, pericolul ca anumite companii cu acționariat fantomă, bine ascunse în paradisuri fiscale, să participe și să câștige licitații la această bază militară, sunt foarte mari. Pentru că legislația din România, având în vedere că baza militară se construiește pe teritoriul României, nu prevede ca firmele care participă la licitații să dețină coduri Ncage și certificate de securitate industrială, precum nici să fie în proprietatea unor acționari cerți și autentici. Adică nu companii din diverse paradisuri fiscale cu acționariat fantomă sau anonim.

       Cu alte cuvinte legislația prevede exact aceeași aiureală ca în cazul investițiilor publice sau private, în care flora și fauna (mai ales fauna), umblă dezlegate de mână cu instituțiile cu abilități de control și sancțiune sau cu rude de politicieni.

      Și din aiureala asta te poți trezi că baza militară NATO care va găzdui 10.000 de militari și familiile lor să aibă furnizori de mărfuri și servicii de proastă calitate, poate chiar fake, sau că profiturile obținute din activitățile comerciale să plece către alte zări, mări și țări, poate chiar să sponsorizeze terorismul.

           Pentru că dacă e să cităm din Newsweek – „O firmă dubioasă din Moscova a cumpărat 24% din Strabag, care ridică baza NATO de la Kogălniceanu”. Cotidianul on-line ne transmite că „Oligarhul rus Oleg Deripaska și-ar fi transferat participația de 24,1 % din grupul de construcții Strabag, pe care o deține prin intermediul MKAO Rasperia Trading Limited, către societatea pe acțiuni rusă Iliadis JSC. Acest lucru a fost anunțat acum de Strabag…”. Fără să intrăm în detalii, dat fiind faptul că, pentru a înțelege acest transfer, ai nevoie de cel puțin o diplomă în inginerii financiare, obținută chiar și la locul de muncă.

               Cum ar veni, pe scurt, s-a dat banul, s-a schimbat acționariatul, s-a încasat profitul, a fost exportat profitul, s-a schimbat din nou acționariatul, s-a încasat din nou banul, a fugit din nou profitul. Și tot așa. Până se prind ai noștri de la Consiliul Concurenței ca să vină repede să dea o sancțiune, să impună o interdicție, să retragă o autorizație, prinde oligarhul supus sancțiunilor internaționale și scoate-i ochii.

Pentru că până se prin ai noștri despre ce e vorba în propoziție, scroafa e moartă în coteț cu dosul în ușă. Că de aia suntem noi niște speciali și niște frumoși care o ardem pe șaorma și manele.

Și cum județul Constanța e un fel de El Dorado combinat cu vestul sălbatic și originalitatea arabo-turcă-rusă-neaoșă, totul e posibil.

Un EL Dorado autohton în a cărui porturi se înregistrează destul de multe nave maritime, dar în special fluviale, care nu satisfac standardele acceptate, în care echipajele sunt practic părăsite pe nave, în frig, fără apă şi alimente şi cu salarii neachitate de luni de zile (link aici).

Un El Dorado autohton unde legea e făcută de frățiile arabe pe mână cu frățiile vameșilor care au transformat contrabanda în regulă și nu în excepție.

Un El Dorado în care fiecare companie face ce vrea cu condiția să plătească la jupâni.

Un El Dorado în care ieșirea în larg a portului Mangalia aproape că a fost obturată de curând de o navă care trebuia să eșueze cu scopul de a sabota circulația navelor spre port. Lucru despre care, evident, nu s-a auzit absolut nimic, pentru că ar fi căzut extrem de multe capete. Inclusiv de la servicii secrete/discrete.

Haos pe bani mulți, neimpozitați!

              Noroc cu rechinul care a fost surprins într-o filmare în Portul Constanța. Zicem noroc pentru că a avut amabilitatea să ne ofere un interviu. Eram curioși ce caută rechinii prin port.

             Când l-am întrebat ce caută la dana portului, ne-a spus că vrea să facă și el un grup de interese financiare și politice, pentru că s-a auzit prin mare că se poate și ies bani buni. Și dacă tot e el rechin, să fie rechin și printre oameni. Să se ocupe și el de țigări de contrabandă, de GPL, de droguri. Și a mai adăugat că nu știe exact ce a băut înainte să fie surprins în imagini, crede că Alexandrion. Ne-a mai transmis că el crede că dacă pot frățiile arabe să facă contrabandă și să controleze portul, pot și ei rechinii. Numai că a fost alungat de autorități când au văzut că nu are nici țigări de contrabandă, nici droguri, și n-a plătit nici taxa de buncheraj.

              Tot rechinul ne-a mai transmis că în toamna lui 2023, când cuplul de poveste Ciolacu & Ciucă urmăreau de la Capul Midia cum zboară Patriotul, sau mai degrabă, cum nu zboară Patriotul, rușii ar fi folosit la intimidare și pe muțește sistemul TOBOL.

              Ce e TOBOL? Un sistem de bruiaj al protocoalelor de comunicații. Inclusiv GPS. Și se știe că rachetele sunt dirijate și prin GPS. Și că racheta aia de n-a vrut să plece spre desfătarea lui Domn General Ciucă și Domn  Prim-Ministru Ciolacu, era ușor încurcată de interferențe și ca atare s-a hotărât să rămână în lansator. Pe motiv de „eu unde mă duc, bă!”.

             De-a dreptul interesant este în schimb este răspunsul pe care autoritățile NU l-au dat în legătură cu cei 11 angajați ai unei companii, angajați ce activau în Portul Midia (gard în gard cu poligonul) și CARE NU AVEAU CE CĂUTA ACOLO LA MOMENTUL EXERCIȚIULUI MILITAR. Dar poate ne lămurește domul Idu.

          Lăsând gluma la o parte, rămân același nedumeriri în legătură cu multe nelămuriri.

            E, oare, așa de greu ca autoritățile din România să impună operatorilor din porturile maritime să obțină coduri Ncage și certificate de siguranță industrială? Din câte se pare, e imposibil. Să fim atât de corupți, leneși și delăsători încât să fim incapabili să facem ordine în ograda din porturi? Răspunsul este DA.

           Mai avem servicii secrete care să documenteze mocirla în care ne adâncim zi de zi în ceea ce privește contrabanda, grupurile de interese economico-financiare și politice, traficul de droguri și de bunuri supuse embargoului? Aici nu știm răspunsul dar îl intuim.

          Se reflectă toate acestea supra credibilității noastre în fața partenerilor strategici ( NATO/UE)? Păi avem senzația că se uită la noi chiar ca la oameni din lumea 3-a.

Ne crapă cumva obrazul de rușine?

Ce e aia rușine?

 

#InformațiaBrașovului