Semnele de predispoziție la demență

Deși semnele care pot indica o predispoziție la demență nu sunt întotdeauna evidente pe chipul unei persoane, există trăsături și schimbări care ar putea sugera un risc mai mare. Aceste indicii nu constituie un diagnostic și nu pot prezice cu exactitate apariția bolii, dar merită să fie observate.

Aspectul feței în demența frontotemporală

În cazul demenței frontotemporale, modificările vizibile ale feței pot apărea chiar înainte de manifestarea simptomelor cognitive. Persoanele afectate pot dezvolta asimetrii faciale sau un tonus muscular facial redus, însoțite adesea de o diminuare a expresivității. Aceste semne pot fi ușor observabile pe chipul individului.

Ridurile și pierderea memoriei

Expresiile faciale, cum ar fi zâmbetele sau fruntea încruntată, contribuie la formarea ridurilor de-a lungul timpului. O descoperire interesantă este legătura dintre expresivitatea facială și sănătatea cognitivă. Persoanele care își pot exprima emoțiile eficient și au un tonus facial activ par să aibă un risc mai scăzut de a dezvolta afecțiuni cognitive, comparativ cu cei care devin mai puțin expresivi. Aceasta sugerează o mai bună gestionare a abilităților cognitive și sociale, esențiale pentru prevenirea demenței.

Schimbările volumului facial

Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, cei care dezvoltă demență pot experimenta modificări în structura feței. De exemplu, pierderea volumului facial în jurul obrajilor, sub ochi și în zona bărbiei este frecvent observată în anumite tipuri de demență, cum ar fi boala Alzheimer. Acest lucru poate fi rezultatul declinului cognitiv care afectează regiunile creierului responsabile de mișcările faciale și de exprimarea emoțiilor.

Aspectul feței și declinul cognitiv

Persoanele cu demență pot începe să aibă un aspect mai puțin expresiv, adesea descris ca fiind „blazat”, ceea ce este legat de o capacitate redusă de a procesa și de a răspunde emoțional. Aceasta poate include modificări subtile ale pielii sau o apariție a feței mai rigide. Studiile sugerează că atât îmbătrânirea facială subiectivă, cât și cea obiectivă pot fi indicatori ai declinului cognitiv și ai riscului de demență la adulții în vârstă. De asemenea, vârsta facială percepută ca fiind mai mare a fost asociată cu un risc crescut de afectare cognitivă și demență.