Infecțiile Asociate Asistenței Medicale

Infecțiile asociate asistenței medicale se dezvoltă în spitale sau în centre de îngrijire și nu erau prezente în momentul internării. Cele mai comune tipuri de infecții includ cele chirurgicale, respiratorii, urinare și ale sângelui, afectând în special pacienții vulnerabili. Acestea sunt cauzate de bacterii rezistente, virusuri, fungi sau paraziți. Este esențial ca spitalele să implementeze măsuri preventive pentru a reduce riscul acestor infecții. În cazul în care o infecție apare în cadrul unității medicale, pacientul poate solicita despăgubiri, dacă se demonstrează că infecția a fost contractată în spital.

Conform Legii nr. 3/2021, infecțiile asociate asistenței medicale sunt definite ca infecții care apar la pacienți ce primesc îngrijiri în unități medicale sau centre rezidențiale și care nu erau evidente sau în perioada de incubație la momentul internării.

Legislație

Referințele legislative pentru diagnosticarea acestor infecții sunt incluse în Ordinul 1101/2016, care stabilește normele de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale în unitățile sanitare. Acest ordin a fost emis de Ministerul Sănătății și este în vigoare din 7 octombrie 2016. Definițiile de caz utilizate în acest context sunt stabilite prin Decizia 2012/506/UE, care definește cazurile pentru raportarea bolilor transmisibile.

Conform datelor furnizate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, infecțiile nosocomiale pot apărea:

• după mai mult de 48 de ore de la internare;
• până la 3 zile de la externare;
• până la 30 de zile după o intervenție chirurgicală.

Tipuri de Infecții

Printre cele mai frecvente tipuri de infecții se numără cele ale plăgilor chirurgicale, căilor respiratorii, tractului urinar și infecțiile sanguine. Incidența cea mai mare a acestor infecții este observată în secțiile de terapie intensivă, chirurgie și ortopedie. Rata infecțiilor este semnificativ mai ridicată în rândul pacienților predispuși, din cauza vârstei, a bolilor cronice sau a tratamentelor imunosupresoare.

Agenți Patogeni

Infecțiile nosocomiale sunt adesea cauzate de bacterii rezistente, cum ar fi:

• Acinetobacter spp.
• Staphylococcus aureus
• Pseudomonas aeruginosa
• Klebsiella spp.
• Clostridium difficile
• Enterobacter spp.
• Enterococcus spp.
• Proteus spp.
• Escherichia coli

De asemenea, există numeroase virusuri care pot provoca infecții, inclusiv virusurile hepatitelor B și C, rotavirusuri, virusul sincițial respirator, citomegalovirusul, HIV, Ebola, virusurile gripale și SARS-CoV-2. Fungi și paraziți, precum Candida albicans și Cryptococcus neoformans, pot de asemenea să determine infecții asociate asistenței medicale, mai ales în cazul pacienților cu imunitate sever compromisă.

Simptomatologie

Infecția plăgilor chirurgicale se manifestă prin secreție purulentă din țesuturile plăgii, deschiderea spontană a acesteia sau redeschiderea de către chirurg, în prezența febrei, durerii sau sensibilității locale, împreună cu o cultură pozitivă din plaga afectată.

În cazul infecțiilor căilor respiratorii, simptomele principale includ expectorația, modificarea caracterului acesteia, hemocultură pozitivă cu floră patogenă, identificarea agentului patogen prin aspirație transtraheală sau bronhoscopie, și dovezi de infecție în urma investigațiilor imagistice.

Răspunderea Juridică

Conform legislației naționale, spitalele au obligația de a preveni infecțiile asociate asistenței medicale și de a asigura un mediu sigur pentru pacienți. Răspunderea juridică poate fi angajată în cazul în care se dovedește că infecția a fost cauzată de neglijența personalului medical.

Responsabilitatea unităților medicale în prevenirea infecțiilor nosocomiale

Unitățile sanitare, fie publice, fie private, au obligația legală de a asigura condiții adecvate pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale. Acestea sunt răspunzătoare pentru calitatea actului medical și pentru respectarea normelor de prevenire a acestor infecții, având responsabilitatea de a compensa prejudiciile suferite de pacienți.

Stipulările legale privind responsabilitatea civilă

Conform articolului 644, alineatul (1), litera a) din Legea nr. 95/2006, unitățile sanitare ca furnizori de servicii medicale răspund civil pentru prejudiciile cauzate în urma activităților de prevenție, diagnostic sau tratament, în cazul în care acestea sunt rezultatul infecțiilor nosocomiale. Excepția este valabilă doar în situația în care se dovedește că infecția a fost cauzată de o sursă externă.

Obligațiile unităților medicale

Unitățile medicale sunt obligate să implementeze toate măsurile necesare pentru a preveni infectarea pacienților în timpul spitalizării. Această obligație este considerată una de rezultat, conform legislației în vigoare (Ordinul M.S. 1101/2016, Legea nr. 95/2006, Legea nr. 3/2021).

Presumția de culpă

În cazul în care infectarea nu este evitată, se prezumă culpa spitalului, iar acesta trebuie să demonstreze că infecția a avut o cauză străină, neimputabilă. De exemplu, unitatea medicală poate dovedi că pacientul avea deja o infecție la momentul internării.

Reparația prejudiciilor

Dacă unitatea medicală nu reușește să demonstreze că infecția a fost cauzată de o sursă externă, va fi angajată răspunderea civilă delictuală, iar pacientul va avea dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale suferite.

Procedura de despăgubire

Pacienții sau aparținătorii acestora, în caz de deces, pot solicita despăgubiri prin intermediul tribunalului din circumscripția teritorială unde a avut loc infecția asociată asistenței medicale, formulând o acțiune civilă în pretenții pentru a obține plata daunelor morale și materiale generate de infectare.