În politica românească, nu mai este suficient să ai casă.

Trebuie să explici de ce nu o ai, de ce ai avut-o, cui ai dat-o, când ai vândut-o și de ce statul trebuie să-ți dea alta.

Dragoș Pîslaru a ajuns în centrul unei povești imobiliare în care apar Bucureștiul, Belgia, părinții, cadastrul, RA-APPS și suficientă hârtie cât să izolezi termic un bloc.

Sorin Grindeanu i-a cerut demisia urgentă.

Nu demisia normală, cu preaviz, predare de chei și citirea contoarelor.

Demisia urgentă. Cu valiza la ușă și procesul-verbal pe capotă.

Ministerul spune că totul a fost legal, clarificat la notar și aprobat conform procedurilor. Adică povestea este simplă, numai că trebuie explicată în șapte paragrafe, trei date cadastrale și două țări.

În România, când o situație este cu adevărat limpede, instituția trimite un comunicat de patru pagini ca să demonstreze că nu există nimic de văzut.

Ministrul coordonează și Legea salarizării. Aici apare comedia completă.

Omul trebuie să explice profesorului, medicului și funcționarului de ce nu sunt bani, în timp ce opoziția din coaliția de ieri îi numără metrul pătrat, deplasarea și cafeaua de la Bruxelles.

Sindicalistul vine la negociere cu fluturașul de salariu.

Ministrul vine cu extrasul de carte funciară.

Fiecare cu necazul lui.

Grindeanu spune că Pîslaru și-a pierdut credibilitatea. Pîslaru spune că acuzațiile sunt malițioase. Ministerul spune că totul este legal. RA-APPS probabil spune că apartamentul trebuie predat văruit.

Adevărul românesc este că, atunci când guvernarea nu mai are guvern, fiecare minister devine agenție imobiliară, tribunal moral și studio de televiziune.

Iar Legea salarizării poate să mai aștepte.

Întâi să stabilim cine unde doarme.