Șase știri din aceeași zi și aceeași boală de stat: răspunderea se amână, reforma se parchează, banii europeni se pierd, iar nota de plată ajunge la cetățean. Puterea produce explicații cu o viteză pe care administrația n-o atinge niciodată când trebuie să producă rezultate.

Editorial

La poarta Cotroceniului, cetățenii strigă. Înăuntru se evaluează „cu propriile simțuri”

Vineri seară, mai multe organizații civice au protestat în fața Palatului Cotroceni și au cerut demiterea directorului SPP, Lucian Pahonțu. S-au auzit „Te-am votat și ne-ai trădat”, „Păcat de sângele vărsat” și cereri pentru o clarificare instituțională a trecutului celui care conduce serviciul de peste două decenii. Relatarea Radio România confirmă protestul și mesajele participanților.

Dinspre Președinție a venit, în schimb, o formulă care ar merita pusă în ramă la Muzeul improvizației administrative. Nicușor Dan a spus că a evaluat SPP „cu propriile simțuri”, dar a recunoscut că nu a făcut o evaluare managerială individuală a lui Pahonțu. Cu alte cuvinte, serviciul pare profesionist din apropierea coloanei oficiale, deci șeful poate rămâne liniștit în fotoliu.

Acuzațiile privind rolul lui Pahonțu în decembrie 1989 sunt grave și trebuie stabilite prin documente, verificări și instituții competente, nu prin sentințe de presă. Dar exact acesta este motivul pentru care răspunsul prezidențial este insuficient. Recorder a publicat documente și mărturii care cer lămuriri. Cotroceniul a răspuns cu impresii personale. Într-un stat serios, „îngerul păzitor” al președintelui nu beneficiază de indulgență senzorială, ci de o verificare transparentă.

O lege intră pe ușa din față, zece proiecte de reformă ies prin garaj

Nicușor Dan a promulgat Legea integrității, deși și-a menținut obiecțiile de constituționalitate. A explicat că retrimiterea legii în Parlament ar fi pus în pericol accesarea banilor din PNRR și a cerut reluarea discuțiilor în sesiunea de toamnă. Este o promulgare făcută cu mâna pe nas și cu ochii la calendarul european. Declarația oficială a Președinției nu ascunde acest lucru.

În aceeași zi, Comisia juridică a Camerei Deputaților a respins zece proiecte ale USR privind legile justiției. Majoritatea a susținut că a oprit adoptarea tacită a unor modificări importante, iar proiectele aveau avize negative de la CSM și Consiliul Legislativ. USR a reclamat convocarea cu mai puțin de 24 de ore înainte și faptul că doar opt parlamentari erau prezenți fizic. Acestea sunt faptele.

Nu orice proiect etichetat „reformă” este automat bun. Dar nici zece respingeri produse pe bandă, într-o ședință extraordinară convocată din scurt, nu seamănă cu o dezbatere matură. România a ajuns să legifereze integritatea sub amenințarea pierderii banilor și să trateze reforma justiției ca pe o mașină abandonată: îi pune blocatorul pe roată, apoi anunță că traficul a fost fluidizat.

Cele mai lungi mandate din stat primesc, deocamdată, clepsidre de decor

Ilie Bolojan spune că mandatele șefilor serviciilor trebuie limitate. Ideea este corectă. În democrațiile funcționale, puterea instituțională nu se transformă în proprietate personală, iar conducerea serviciilor nu ar trebui să traverseze decenii, președinți și guverne ca o formațiune geologică.

Problema este că Bolojan a oferit o opinie, nu o reformă. Nu există încă un proiect, un termen, o limită propusă sau o majoritate anunțată. Premierul interimar vorbește despre control civil și mandate limitate, în timp ce realitatea îi arată un șef SPP instalat din 2005.

În România, clepsidra funcționează impecabil numai pentru contribuabili. Pentru șefii serviciilor, nisipul pare lipit cu adeziv de stat.

Banii PNRR, aruncați în horn

România a pierdut 770 de milioane de euro după eșecul adoptării Legii salarizării. Este o pierdere separată, produsă de incapacitatea partidelor fostei coaliții de a ajunge la un acord, după ani în care termenul PNRR a fost tratat ca o problemă pentru guvernul următor. Anunțul și responsabilitatea politică sunt consemnate de Radio România Actualități.

Acum se deschide o nouă gaură. Guvernul a decis menținerea grupurilor pe lignit Craiova 1 și 2 până la sfârșitul trimestrului al doilea din 2027 și Turceni 5 până la sfârșitul primului trimestru din 2028. România își asumase închiderea unor capacități de 710 MW până la 31 august 2026. Bolojan estimează o pierdere de până la 100 de milioane de euro; o analiză bazată pe documentele guvernamentale indică o penalitate proporțională de aproximativ 124,4 milioane. Comisia Europeană nu a stabilit încă suma finală.

Menținerea temporară a unor grupuri poate fi justificată de securitatea energetică, de secetă și de lipsa alternativelor pentru încălzirea Craiovei. Dar aceste motive nu au apărut ieri. Statul a avut ani să construiască soluții de înlocuire și a preferat tradiția națională a ultimului ceas. Nu tranziția energetică este problema, ci tranziția permanentă de la angajament la scuză.

După 770 de milioane pierdute la salarizare, încă o sută de milioane riscă să urce pe horn. Sacul nu este al Guvernului. Este al României.

Robinetul de aur din Piața Unirii

Consiliul General al Capitalei a aprobat majorarea tarifului la apă cu 0,85 lei pe metrul cub. Pentru o familie, Primăria estimează un cost suplimentar mediu de aproximativ 28 de lei. În schimb, promite un program de aproape 500 de milioane de euro pentru intervenții pe 221 de kilometri de rețele de apă și canalizare.

Investițiile sunt necesare. Bucureștiul are conducte îmbătrânite, colectoare vulnerabile și cartiere care se transformă în lacuri la prima ploaie serioasă. Tariful actual este printre cele mai mici din țară. Aceste date trebuie spuse, fiindcă un editorial nu este o pancartă fără cifre. Programul anunțat se întinde însă pe zece ani, iar o parte dintre lucrări se află abia la stadiul studiilor de fezabilitate.

Cetățeanul va plăti de acum. Conducta bună vine mai târziu. Așa se construiește robinetul de aur al administrației românești: tariful este precis până la ultimul ban, termenul rezultatului rămâne o acuarelă pe următorul deceniu.

Diplomația cu plasa de prins drone

La Riga, Oana Țoiu și omoloaga sa letonă, Baiba Braže, au discutat despre securitatea Flancului Estic, amenințările hibride și incidentele recente cu drone. România a inaugurat și noul sediu al Ambasadei din Letonia. Cooperarea este utilă, iar prezența diplomatică într-un stat aflat în prima linie a presiunii rusești este necesară. Comunicatul MAE, redat de Curs de Guvernare, amintește și participarea României la misiunea NATO de poliție aeriană în regiunea baltică.

Dar dronele rusești nu cad din cer pentru că diplomații n-au găsit formula potrivită într-un comunicat. Ele cer radare, sisteme antidronă, reguli de angajare, cooperare militară și capacitate de reacție. Fotografia cu două ministre în fața ambasadei poate semnala solidaritate. Nu poate intercepta nimic.

Statul român încă încearcă să prindă amenințările cu plasa vocabularului diplomatic. Rusia trimite metal și explozibil. Noi răspundem, prea des, cu adjective.

Aceeași țară, șase decoruri

La Cotroceni, suspiciunile sunt evaluate prin simțuri. În Parlament, reforma intră în parcare. La Palatul Victoria, mandatele serviciilor primesc clepsidre imaginare. În energie, banii europeni se duc pe horn. La București, factura crește înaintea conductei. La Riga, diplomația descrie dronele pe care apărarea trebuie să le oprească.

Nu toate aceste decizii sunt greșite în sine. Unele au explicații serioase. Tocmai aceasta este problema: explicațiile au devenit produsul principal al statului. Rezultatul este mereu condiționat, amânat, contestat sau promis pentru următorul mandat.

România nu este blocată din lipsă de discursuri. Este blocată de o putere care vorbește despre reformă cu motorul pornit și frâna de mână trasă.