Am primit de la un cititor o serie de imagini menite să ne amintească de România anilor 90. O Românie jefuită sistematic, organizat și trimisă la fier vechi.
Deși credeam că vremurile sunt de foarte mult timp apuse, și că ne îndreptăm cu pași, e drept, șovăielnici, spre normalitate, hop, ne trezim cu imagini de acest gen.
- Flexul a dat, flexul a luat, flexul fie lăudat –
Acum, întrebarea nu e dacă proprietarul parcului industrial are vreun aviz, vreo autorizație pentru a băga flexul adânc în instalațiile industriale ce vor lua drumul centrelor de reciclare.
Că pun pariu că nu are, dar e irelevant!
Da, știu că sunt ale lui, că face ce vrea cu ele, dar în Brașov dacă vrei să muți legal o ușă doi metri mai încolo, se strâng vreo 5 comisii care dezbat fulminant, și durează de nu îți mai trebuie.
Eu mă întreb dacă vata de sticlă care stă cuminte pe jos sub formă de gunoi după ce a învelit zeci de ani țevile industriale, nu e un pic cancerigenă. Bate vântul, se ridică de la sol, plutește prin aer și hopa, BPOC, bronșită, și altele mai grave.
Unde mai pui și faptul că prin zona parcului industrial se mai aude și sunet de drujbe. Poate doar le testează să vadă dacă mai funcționează.
Dar cel mai grav, pe departe, sunt băltoacele de păcură care râd în soare.
Poluare?
Îmi plac lucrările făcute la mica înțelegere, departe de ochii publicului. Mai dăm noi, mai lasă ei, numai să fie treaba bună la finalul zilei. Și dacă vin instituțiile…mai vedem atunci.
Recunosc, nu m-am învrednicit să aflu dacă lucrările sunt autorizate sau avizate. Cum ar zice deontologii, nu mi-am făcut treaba de jurnalist. Dar mă gândesc că dacă ar fi fost avizate sau autorizate, ar fi fost prezente acele containere speciale, necesare în cazul dezafectării instalațiilor industriale.
Alo…bună dimineața….Garda de Mediu ?
Vorba lui Mirciulică Badea – „ Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul”, ne doare fix la „ banană” de ceilalți, principalul e ca la noi să fie masa plină.
Și la fraieri goală. Ca să se oftice.
Dan VÂJU
#InformatiaBrasovului