Scurt istoric al cetățenilor de origine arabă veniți la studii pe vremea lui Ceaușescu/ De la contrabandă, la cifre de afaceri amețitoare – o istorie a 35 de ani de economie de piață „cu de toate”/ Circuitul banilor în economia Românească – de la țepe administrate Statului Român, la investiții imobiliare care albesc banii țepuiți și conglomerate de companii cu același acționariat/  306.662.125 lei creanțe nerecuperate de Statul Român conform raportului departamentului de Audit Public Intern al ANAF la DRGRFP Brașov, precum și la Administrațiile Județene a Finanțelor Publice ( Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu), în perioada 2019 – 2021/ Scăpări legislative care permit companiilor mari să scape de plata taxelor și impozitelor datorate statului

               Articolul de mai jos descrie o parte din realitatea economico-financiară a României. O Românie a discrepanțelor economice lăsată la mâna rețelelor interne de criminalitate.

            Povestea marilor rețele de criminalitate care au pus mâna pe România începe unde la sfârșitul anilor 70 ai secolului trecut.

Sistemul comunist care conducea în acel moment România are ideea, să faciliteze accesul unor cetățeni din Orientul Mijlociu la studii superioare în România. Să producă școlile noastre ingineri, profesori și medici de origine arabă. Și pe tiparul KGB, care l-a luat pe Ion Iliescu român, l-a dus la Moscova la studii, și ni l-a dat înapoi transformat în rusofil și posibil agent KGB, să avem și noi ceva spioni activi prin diferite colțuri ale lumii. Și ei ar putea activa la finalul studiilor fie în țara de baștină – Iran, Irak, Palestina, Iordania, Liban, Siria sau Libia, fie în România, amestecați printre români, fie să li se faciliteze stabilirea în occident. Pentru explicații mai lămuritoare, o lectură captivantă ar fi Orizonturile Roșii ale lui Pacepa. Pe scurt, securitatea avea spioni care furau secrete industriale pe care fie le folosea Statul Român, fie le vindea Ceaușescu în URSS. Situația era atât de serioasă, încât ni se dusese vestea de cât de buni erau românii la asta. Nu știam noi multe, nu aveam multe, mai haleam și comunism pe pâine dar când ne-am dus la ciordit de brevete industriale, temelie le-am dat.

Nu știm exact cine poate fi încoronat cu paternitatea acestei idei de mare „succes”.

               Studenții arabi aduși de Ceaușescu în România aveau acces la bunuri care nu se găseau pe piața din România. Ca celebrele săpunuri FA, țigările KENT, ness-ul ALVORADA și AMIGO, deodorante, ștrampi, gumă de mestecat, casete sau benzi cu muzică occidentală, video și casete video cu filme „imperialiste” care conțineau scene deșucheate și certate cu morala socialistă, blugi, whisky, care erau adevărate monede de schimb. Găseai la studenții arabi până și anticoncepționale, interzise cu desăvârșire de regimul comunist. Practic, așa a început povestea de contrabandă a acestor studenți. Și asta se întâmpla în timp ce învățau și care e faza cu acțiunile de agenți secreți și strângerea de informații

Securitatea închidea ochii pentru că oricum avea planuri mari pentru ei. Și pentru că mai puneau și ei mânuța pe ceva pe persoană fizică ca să ducă acasă

               Povestea aceasta a luat o altă turnură după Revoluția din 89. În sensul că studenții arabi au intrat în legalitate cu această contrabandă cu bunuri de import. Au deschis companii „en-gros” cu bunuri din import, bunuri interzise de regimul comunist pe motiv de balanță economică și producție internă.

Și atunci a început un adevărat război al lumilor.

  Pentru că în anii 90 era o întreagă debandadă, o piață nereglementată, o fiscalitate laxă și o administrare a ei care se rezolva ușor cu o șpăguță. Paradis pentru niște indivizi școliți să facă chestii ilegale. Asta în timp ce restul poporului era amețit de aerul libertății și de fetele dezbrăcate din aproape toate ziare.

Morala comunistă a căzut, trăiască imoralitatea occidentală facilitată de contrabandiștii arabi aduși ca studenți, instruiți ca agenți secreți și ajunși în acel moment corifei ai piețelor libere de mărfuri și capital.

               Și foștii noștri studenții de origine arabă au crescut. Ca profit, cifre de afaceri, relații, portofoliu de mărfuri. Și cu ajutorul ofițerilor fostei securități au acaparat felii din ramurile economice, apoi pus mâna pe vămile și porturile maritime și fluviale ale României. Tunurile mari, milioanele de euro, traficul de țigări, parfumuri și ulterior droguri, izvorăsc toate din aceeași obârșie. Vechea securitate de sorginte filorusă!

            În plus, vechile cunoștințe ale frățiilor arabe, agenți de informații care răspundeau de membrii frățiilor, au ajuns din postura de a striga „La ordin”, în postura de a șopti „Ordonați”, în fața celor pe care ulterior îi controlau. Să mănânce și ei o pâine.

               Fie că vrem, fie că nu vrem, că ne place sau nu ne place, fantoma hâdă a lui Ceaușescu ne rânjește când atacăm această temă. Și din spatele său rânjește un întreg aparat al Securității de sorginte filo-rusă, școlit în tenebrele KGB-ului.

               Pentru că practic, atunci când vorbim de vămile României, vorbim de o frăție a vameșilor, și ea înrădăcinată și înșurubată bine, și de o frăție arabă. Care împreună au un istoric foarte profitabil. Și care mai nou a cooptat și grupuri de interese rusești, interesate să treacă prin vămile noastre bunuri care acum sunt supuse embargoului. Precum și mărfuri contrafăcute. Plecând de la haine și parfumuri și ajungând la produse petroliere, Gaz Petrolier Lichefiat și chiar alimente contrafăcute.

               Interesul frățiilor arabe este acela de a căpușa în continuare atât economia națională a Românei, cât și siguranța traversării vămilor fără nici o durere de cap cu orice mărfuri. Și pentru asta au penetrat sistemul politic până la vârf. O parte din profiturile mari rezultate din contrabandă sunt cheltuite pentru a menține Orientul Mijlociu într-o zonă permanentă de conflict. Sau cum ar veni, perpetuează ce au învățat în anii studenției.

            Și pentru că modelele de succes trebuie replicate, ne-am trezim și cu grupuri de interese economico-financiare românești care pun în aplicare aceeași rețetă. În spatele lor, același sistem securistoid care n-are nici mamă, nici tată, nici milă, nici limită. Practic, în marile orașe ale României există acest gen de găști și gășcuțe care au în comun grupuri de companii care fac afaceri între ele și care sunt protejate de efectele legii. Cum și de ce, detaliem un pic mai încolo.

            Să revenim la frățiile arabe.

            În cei 35 de ani scurși de la Revoluția din 1989, aceste grupuri de interese au devenit atât de puternice încât acum aplică următorul business plan .

            Membrii grupurilor se asociază atât între ei cât și cu terțe persoane, unele de bună credință, creând conglomerate de companii, unele dintre ele de import-export, transport, distribuție. Uneori și de producție. Administrarea acestor companii se împarte astfel: cele „bune” care trebuie să rămână viabile pe piața din România pentru a crea o notă de stabilitate și cele „rele” create pentru a fi umflate ca cifre de afaceri.

            Cele umflate ca cifră de afaceri cresc într-un an cât alte companii în șapte ani. Dacă te uiți la cifre, ai senzația că acolo sunt asociate cele mai ascuțite minți din domeniu. Și companiile cresc, multiplică cifre de afaceri și par că au un parcurs de succes. Între timp ajung să achiziționeze mărfuri pe datorie și să facă credite bancare. Mari.

Ulterior, într-un anumit punct, banii pleacă din conturi, creditele rămân neachitate, datoriile la furnizori și bugetul de stat, la fel, și compania intră în faliment. În limbaj de specialitate, se numește „bidon”. Pentru că bagi presiune în el ca într-un bidon de plastic până când face poc.

Și rămân banii. Fie într-un cont offshore transferați acolo pe un contract de consultanță sau închiriere a unei mărci, fie prin conturile conglomeratelor de companii. Aproape imposibil de urmărit și recuperat.

În acest caz ajunge să răspundă administratorul. Care de cele mai multe ori, prin diferite tertipuri ajunge să fie ba un om al străzii, ba cineva internat la psihiatrie, ba vreun expat care și-a luat tălpășița cu mult înainte de spargerea „bidonului”, și care nu are de gând să mai treacă prin ROMÂNIA.

Prinde orbul, scoate-i ochii!

Și de treaba asta s-au cam prins și românii, care au început de câțiva ani să pună în aplicare exact aceeași schemă. Probabil e o modă extrem de profitabilă!

Mare atenție! Totul se face sub oblăduirea factorului politic și a acelei părți din serviciile de informații de sorginte filo-rusă, și cu complicitatea autorităților din România care închid ochii ( sau le sunt închiși ochii și amorțite simțurile) în momentul în care ajung față în față cu astfel de situații. Deși situațiile interne ale ANAF sunt raportate mai sus, cu sume, firme și nume, în anumite cazuri ne lovim de inacțiune a instituțiilor statului.

Și cu banii obținuți astfel ce se întâmplă! Sunt reintroduși în circuit!

Ca să dăm un exemplu de astfel de conglomerat/ încrengătură, avem numele a 59 de companii, toate având un numitor comun. Nawaf Samaleh proprietarul brand-ului „Alexandrion”. Într-o formă sau alta, toate companiile de mai jos au legătură cu el.

Nu spunem faptul că Nawaf Samaleh și rețeaua lui de companii sunt susceptibile de a fi implicate în lucruri ilegale. Deși, din surse, cunoaștem faptul că acesta mai deține și alte companii, în alte state, printre care și câteva companii în paradisuri fiscale. Ne întrebăm oare cum arată schimburile comerciale dintre aceste companii? Dar acționariatul? Pentru că avem o suspiciune rezonabilă dat fiind faptul că Nawaf Samaleh a ținut cu tot dinadinsul să le surprindă (în mod plăcut, credem noi că crede el) în câteva ipostaze foto postate pe pagina de Facebook pe „Ministrul Justiției din România doamna Alina Gorghiu, și pe Ambasadorul în Brazilia, Excelența Sa, doamna Monica Mihaela Știrbu, la magazinul nostru Alexandrion Experience din São Paulo”. Împreună cu secretarul general adjunct al Ministerului Justiţiei, Cătălin Oţel.

Nawaf Samaleh este un personaj care apare în mai multe articole ale publicației Informația Brașovului. Chiar acum câteva săptămâni, scriam despre faptul că personajul acesta e posibil să-și dorească să facă afaceri cu energii regenerabile, el neavând nici un angajat specializat pe așa ceva și, în urma unei analize, nici banii necesari. Mai speculam și faptul că există o suspiciune asupra lui de apropiere de anumite rețele rusești de investiții și influență care doresc să pună mâna pe sectoare strategice din România. link aici

Corespunde oare profilului de afacere descris de noi mai sus? Întrebăm, nu dăm cu parul.

Și dacă mai adăugăm și modalitatea momentan legală de a scoate bani din România spre Cipru pe baza de plată a unor brevete, așa cum se vehiculează în anumite cercuri, unde ajungem?

 Dar să reveni la circuitul banilor în natură.

Unul dintre circuite o reprezintă piața dezvoltatorilor imobiliari. Se construiește „pe curat” cu avize, autorizații și teren achiziționat prin negociere directă, adică cu îndeplinirea tuturor normelor legale atât din punct de vedere al legislației fiscale cât și a construcției efective. Și banii obținuți din aceste dezvoltări devin bani curați, impozitați și mai apoi pot fi investiți în alte operațiuni.

Aici urmează o paranteză. În toate marile orașe ale României există găști, sub forma unor grupuri de interese care sunt extrem de interesate să pună mâna pe terenuri dezafectate care aparțin unităților militare. Asta fiind ultima modă în domeniu printre dezvoltatorii imobiliari.

Al doilea circuit este acela al cumpărării de locuri eligibile în parlament, guvern, secretariate de stat, ministere, autorități și companii din subordinea ministerelor. Dai banul, ai liniște operațională și „prieteni”.

Cele două circuite interferează!

Și acest aspect nu este necunoscut la nivel de servicii de informații și CSAT. Numai că este tolerat. Tolerat pentru că CORUPȚIA ajunge până la cele mai înalte nivele. Sau dacă vrem, putem să-i spunem STATUL PARALEL.

            Să reveni la ANAF. Acesta are o listă cu companiile care formează conglomerate și care aplică aceste scheme. Sau business plan-uri. Și o listă cu asociați, administratori și sume datorate. Numai că degeaba există lista, când autoritățile nu iau măsuri. Și listele au fost evidențiate în urma controalelor de la Curtea de Conturi sau de la Auditul Intern. Care au semnalat și imobilitatea ANAF în ceea ce privește necolectarea creanțelor bugetare, nerespectarea termenelor și etapelor din executarea silită.

            În limbaj de specialitate sună așa „analizele aferente care au evidențiat faptul că asociații/administratorii societăților analizate, au avut același comportament fiscal neadecvat, prin acumularea unor obligații fiscale semnificative la bugetul general consolidat al statului, ulterior procedând la falimentarea și radierea acestora, bugetul statului fiind prejudiciat în acest mod”.

            Auditul Public Intern al ANAF la DRGRFP Brașov, precum și la Administrațiile Județene a Finanțelor Publice ( Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu) reliefează faptul că – „…în perioada supusă auditării, respectiv 01.01.2019 – 31.03.2022, cuantumul total al creanțelor nerecuperabile, din regiunea Brașov, ca urmare a radierii societăților comerciale este de 306.662.125 lei, iar în multiple cazuri nu au fost respectate termenele și etapele în cadrul procedurii de executare silită, nefiind inițiate nici procedurile legale de atragere a răspunderii în solitar a persoanelor responsabile…”.

            De aici, după câte știm noi rezultă un lucru. Că legea e degeaba în cazul ANAF. Când în decursul a 3 ani și 3 luni Administrațiile Județene a Finanțelor Publice – Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu au un număr de 610 societăți comerciale radiate și 306.662.125 lei creanțe nerecuperate, și, mai mult, Auditul Public îți arată cu nume, prenume și CNP persoane care au format suveici de spălare a banilor, ești cam în plop și nu-ți prea justifici salariul. Și nici menirea.

            Și dacă mai urmărești și banii fraudați astfel, la care adaugi și banii creditorilor, care nici ei n-au mai fost recuperați, începi să te uiți bine la ceea ce am scris mai sus, la începutul acestui articol.

            Să poposim și la Unitățile Militare dezafectate la care făceam referire mai sus. Numai în Brașov, în trei zone ale orașului, există trei unități militare cu teren, hai să-i spunem excedentar. Pe care au pus ochișorii dezvoltatorii imobiliari. Și asta dat fiind faptul că prețul locuințelor crește fulminant datorită prețului terenului, a prețului materialelor de construcție și a mâinii de lucru.

            Imaginile de mai jos sunt concludente.

            Și la final să mai spunem ceva și de frățiile arabe și de TAKIDA.

O informare primită de către Direcția Generală Antifraudă Fiscală și primită de publicația noastră dintr-o sursă (trăiască sursele) cuprinde următorul text (din care am tăiat anumite date de identificare) – „În zona Portului Midia Năvodari, la dana nr. 9, există un terminal GPL ce aparține companiei OCTOGON GAS & LOGISTICS. În jurul acestei companii au loc diferite tentative de preluare ostilă cu suspiciuni de activități ilegale. În această tentativă de preluare ostilă sunt implicați cetățeni ucraineni, ruși, moldoveni și turci, precum și diferite companii cu capital românesc, ucrainean, turcesc, elvețian în parteneriat cu SC CALLATIS GROUP SRL și SC TAKIDA INTERNATIONAL SRL. Totodată asupra acestei companii planează suspiciuni de sustragere de la plata taxelor și impozitelor aferente activității economice, precum și de activități comerciale cu produse și companii supuse embargoului. Mai mult, presupusa tentativă de preluare ostilă are loc fără acordul Consiliului Concurenței și fără avizul Comisiei de Evaluare a Investițiilor Străine conform Legii 21/1996 și OUG 46/2022 de către offshore-uri cu acționariat internațional sau din cel aflat pe lista de interdicții ca urmare a embargoului împotriva Rusiei. Ca atare, având în vedere cele descrise mai sus, vă rugăm să ne transmiteți o listă a bunurilor și a cantităților din aceste bunuri, supuse regimului vamal românesc care au fost achiziționate sau comercializate de către SC OCTOGON GAS & LOGISTICS, CUI XXXXXXX, Nr. Înmatriculare J13/XXXX/XXXX, cu sediul în Constanța, B-dul XXXXXXXX nr. XXXX, în perioada 1 octombrie 2023 – 1 februarie 2024, și/sau temeiul juridic de încasare a „taxei de cheu” știut fiind faptul că Dana 9 este sau ar trebui să fie proprietatea autorităților române….”

Asta ca să înțelegem că autoritățile sunt informate!

Măsuri?

După știința noastră s-a demarat un soi de anchetă dar până la o concluzie finală, acționarii îți vând părți sociale între ei, probabil la prețuri subevaluate și ard etape beneficiind de scăpări legislative. Surse din interiorul anchetei au dezvăluit că ar exista dovezi că numai în cazul acestei tentative de preluare ostilă, Statul Român a fost fentat cu aproape 5 milioane de euro. Bani plimbați prin Muntenegru, Elveția și Israel. Tot sursele au devoalat și faptul că această practică s-a multiplicat odată cu începerea războiului din Ucraina și a devenit o schemă de lucru certificată „en titre” cu centrul mondial la Larnaca în Cipru.

Și dacă e să dăm crezare și la informația care a inflamat on-line-ul din România toamna trecută, potrivit căreia fluxurile de transfer între companiile multinaționale de pe teritoriul României și subsidiarele lor din paradisuri fiscale ajung la amețitoarea cifra de aproximativ 127 miliarde euro, bani cu care Statul Român este țepuit legal, plățile reprezentând taxe de consultanță și administrare sau închirieri de brevete, ne gândim, practic, ce se întâmplă în țara asta. Considerăm că ar fi bine ca Statul Român sa introducă o formă de e-transfer și să taxeze cu 1,5% transferurile către companii din  offshore. Iar pentru sumele suspecte că provin din surse filo-ruse sau din activități ilegale, confiscarea.

 

O fi bine? O fi rău?

 

#InformațiaBrașovului