Brăţara de Aur de 3.000 de Ani Aduce Istoria în Sibiu
O brăţară din aur, veche de 3.000 de ani, datată aproximativ în secolele XII-IX a.Chr., a fost recent achiziționată și va fi expusă la Muzeul de Istorie – Casa Altemberger din Sibiu timp de doi ani. Piesa a fost adjudecată în cadrul licitației Artmark, desfășurată la Palatul Cesianu-Racoviţă.
Reprezentanții muzeului au exprimat bucuria de a avea colecționari care, după achiziționarea unor piese importante, aleg să le expună pentru a fi accesibile publicului. Directorul Muzeului Național Brukenthal a mulțumit, de asemenea, domnului David Mooney și conducerii Artmark pentru împrumutul gratuit al acestei brăţări.
Colaborarea pentru realizarea expoziției și a publicației dedicată brăţării se desfășoară cu doamna dr. Corina Borş, cercetător științific și arheolog expert. Brăţara va fi expusă începând cu 1 noiembrie 2024, într-un modul expozițional distinct, însoțită de texte și informații despre proveniența sa, evidențiind astfel importanța artefactului.
Muzeul Național Brukenthal a mai prezentat lucrări achiziționate în cadrul licitațiilor Artmark, dar aceasta reprezintă o premieră, fiind pentru prima dată când muzeul expune o piesă de o asemenea valoare istorică dintr-o colecție privată. Directorul muzeului, dr. Alexandru Constantin Chituţă, a subliniat semnificația acestui moment.
Proveniența Brăţării și Importanța sa Istorică
Brăţara provine din localitatea Costeşti, județul Argeș, și a fost transmisă de-a lungul a șase generații în cadrul aceleași familii. Potrivit istoriei familiale, brăţara a fost lăsată moștenire de Ilie și Rada Neacșu fiicei lor, Catrina Caterina, care a transmis-o ulterior fiicei sale, Catrina Ioana, străbunica actualului deținător.
Acest artefact este bine documentat în literatura de specialitate, fiind menționat în Repertoriul Arheologic al județului Argeș din 2014. Brăţara este descrisă ca având un sistem de închidere de tip „ochi cu cârlig” și este datată probabil la începutul primei Epoci a Fierului, având un diametru maxim de 9,2 cm și o greutate de 23,4 gr. Este o descoperire rară pentru zona Munteniei, iar specialiștii subliniază că nu există alte analogii directe pentru acest teritoriu în perioada respectivă.
Brăţara se încadrează în categoria pieselor de podoabă din metal prețios, fiind purtată de membri ai elitelor din acele vremuri. Acest artefact este parte integrantă a elementelor de port asociate cu societățile care au precedat epoca geto-dacică în România, subliniind astfel bogăția și diversitatea culturală a regiunii în acea epocă.
Comoara Getică: O Piesă de Tezaurizare cu Valoare Istorică
Discuțiile din cadrul cercetării românești se concentrează asupra a ceea ce este cunoscut sub numele de comoara getică. Piesele similare, în special celebrele brățări dacice descoperite în ultimele două decenii la Muzeul Național de Istorie, sunt considerate obiecte de tezaurizare. Acestea nu erau destinate utilizării zilnice, ci reprezentau o formă specială de păstrare a valorii. În societățile pre-monetare, metalul era adesea tezaurizat sub formă de obiecte, care ulterior se regăseau și ca articole de uz comun, cum ar fi lingouri cu forme de bijuterii, întâlnite în întreaga Europă.
Brățara menționată a fost, fără îndoială, purtată, având o valoare care depășește aspectul ei material. Această piesă oferă indicii clare asupra evoluțiilor sociale și politice din spațiul românesc. Licitarea pentru o astfel de piesă reprezintă un demers extraordinar, subliniind importanța sa în contextul istoric și cultural.