Franz Kafka: O viață marcată de suferință

Franz Kafka, scriitorul evreu de renume, a murit la doar 40 de ani din cauza tuberculozei laringiene, o formă rară și extrem de dureroasă a acestei boli infecțioase. În prezent, se estimează că aproximativ 30.000 de români suferă de tuberculoză, iar cazurile de tuberculoză laringiană sunt adesea diagnosticate tardiv, din cauza simptomelor nespecifice.

Un destin tragic

Diagnosticat cu tuberculoză pulmonară în 1917, boala lui Kafka a evoluat treptat spre laringe, provocându-i dureri insuportabile. Scriitorul nu mai putea mânca sau bea fără a suferi extrem de mult, iar în ultimele zile ale vieții sale, comunica doar prin bilețele scrise. Într-un moment de disperare, el a notat: „Dac-aș putea crede că o să mai beau vreodată măcar o gură zdravănă de apă!”

Pe patul de moarte, Kafka i-a cerut medicului să-i pună capăt suferinței, considerând chinurile bolii insuportabile. Medicul a decis să-i administreze morfină pentru a-i ușura ultimele momente. Cu puțin timp înainte de a închide ochii, el a rostit ultimele sale cuvinte: „Nu plecați.” – „Nu plec.” – „Dar plec eu…”

Tuberculoza laringiană: o boală greu de diagnosticat

Tuberculoza laringelui, care i-a fost fatală lui Kafka, este o formă gravă a tuberculozei, cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis. Aceasta afectează corzile vocale, provocând dureri intense în gât, dificultăți de vorbire, pierderea vocii și, în stadii avansate, imposibilitatea de a mânca sau bea. Diagnosticul este dificil, deoarece simptomele sunt similare cu cele ale altor afecțiuni ale gâtului, precum laringita cronică sau cancerul laringian.

România se numără printre țările europene cu cele mai multe cazuri de tuberculoză. Potrivit datelor oficiale, mai mult de 30.000 de români sunt afectați de această boală, iar rata de incidență este superioară celei din majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. Printre factorii care contribuie la răspândirea bolii se numără condițiile de trai precare, accesul limitat la servicii medicale și diagnosticarea tardivă.

Transmisie și grupuri de risc

Tuberculoza se transmite prin aer, prin picăturile fine eliminate în timpul tusei, strănutului sau vorbitului. Persoanele cele mai expuse riscului sunt:

• Vârstnicii și copiii;
• Persoanele cu sistem imunitar slăbit (HIV/SIDA, diabet, pacienți oncologici);
• Cei care trăiesc în condiții insalubre sau suprapopulate.

Simptomele tuberculozei laringiene

Boala poate fi asimptomatică la început, dar simptomele se agravează treptat. Cele mai frecvente manifestări includ:

• Dureri persistente în gât;
• Răgușeală sau pierderea vocii;
• Dificultăți la înghițire;
• Scădere drastică în greutate;
• Febră și transpirații nocturne;
• Tuse severă, uneori cu sânge.

Diagnostic și tratament

Diagnosticarea tuberculozei laringiene se face prin examinări ORL, analize de laborator și teste imagistice. Tratamentul constă în administrarea unui regim combinat de antibiotice, care trebuie continuat pentru o perioadă de minimum 6 luni. În cazurile severe, intervenția chirurgicală poate fi necesară.

Prevenție și recomandări

Pentru a reduce riscul de infectare, specialiștii recomandă:

• Vaccinarea BCG la copii;
• Depistarea precoce a bolii prin controale periodice;
• Respectarea regulilor de igienă, mai ales în spațiile aglomerate;
• Evitarea contactului cu persoanele diagnosticate cu tuberculoză activă.

Boala care l-a răpus pe Franz Kafka continuă să reprezinte o amenințare pentru mii de oameni. Diagnosticarea timpurie și accesul la tratament sunt esențiale pentru a diminua impactul acestei afecțiuni grave.